amintiri, amintiri

Vacanta de vara mult asteptata. Concediu planificat. Calatorie cu toata familia prin Europa.

3 saptamani de umblat hai si hui peste tot pe unde s-a putut.

6 tari.

Intalnire cu prieteni de suflet, cu verisori, cu rude. Pe unii dintre ei nu-i vazusem de aproape 10 ani.

Reintoarcere in locuri pe unde ne-au umblat pasii cu 13 ani in urma.

Fotografii. Peste tot fotografii. Putine, cu masura, in dozaje mici. Doar momentele care conteaza cu adevarat.

Pierdut Canon in ultima zi a calatoriei, in Austria. Undeva la granita cu Ungaria.

Ma declar indurerata!

Publicat în anotimpuri, familie | Etichete , , | 4 comentarii

De la o extrema la alta.

Nordul Italiei. Ieri. Un satuc pitoresc de munte, in apropiete de Lago di Garda. 38 de grade la umbra. Putin peste 40 daca te incumetai sa scoti nasul afara.

Putin si mai la nord. Dimineata cand inca nu mijau zorii. Trentino. Munti cat vedeai cu ochii. 24 de grade.

Austria. Un munte mai incolo. 12 grade. Ceata de nu-ti vedeai sireturile.

Germania. Alt munte, o ploaie si o caprioara ranita in plus. 12 grade.

Munchen. Zi de mare sarbatoare, august, anul Domnului 2017.  Ploaia a dezmierdat pomii toata ziua. 17 grade la ceas de seara. Am vazut mai multi oameni cu geci groase, pufoase. Am si poze, dar nu ma iubeste prea mult tehnologia.

Pe net toata ziua lumea s-a plans de caldura si de prea mult soare. Noi am scos pijamalele groase, am invelit copiii cu plapuma si ne pregatim de culcare. Deja termometrul coboara spre 10.

Noapte buna!

O saptamana racoroasa sa aveti!

Publicat în anotimpuri | Etichete , , | 2 comentarii

Dilemele Zanei Maseluta

Astazi i-a cazut primul dintisor de lapte fetitei celei mici. I-au rezistat destul de mult, ca a implinit de ceva vrème 7 ani si pana acum niciun dintisor nu se clintise de la locum lui.

A fost extrem de incantata. Radiaza efectiv de bucurie. A asteptat mult evenimentul acesta, ca tuturor prietenilor ei i s-au schimbat deja dintisorii. A facut o multime de tumbe prin casa si a cantat intruna: sunt o stirba fericita, stirba, stirba fericita.

Acum si-a asezat cuminte dintisorul si asteapta sa fie vizitata de catre o anumita zana. Zana are, in schimb, dilemele ei: sa aduca lei sau sa treaca la moneda europeana. Sau ambele. Mai vedem. Dileme de zana… 🙂

Publicat în copii | Etichete , | 6 comentarii

Cum scoti din tara un instrument muzical

Am pornit la drum lung, zi de vara pana-n seara, vorba povestii, toti cinci : 2 oameni mari, 2 oameni mici si un violoncel.

Nu ne-am indurat sa-l lasam acasa, ne-am gandit ca nu e rau pentru lemnul si corzile lui sa schimbe putin aerul, sa respire si el altceva decat respira in Cluj, si sa vada si el cat mai multe lucruri. Nu de altceva, dar poate ii povesteste el ceva doamnei profesoare, daca partenera lui e mai tacuta din fire.

Ce mai tura-vura, l-am luat la drum hai- hui si pentru asta ne-am interesat ce acte ne trebuie. Am avut ceva emotii pentru ca noi efectiv in ceasul al doisprezecelea, ala de noapte, am realizat ca nu e asa simplu sa pleci din tara cu in instrument.

La primele sapaturi ni s-a zis ca ar trebui ceva adeverinta de la muzeu, care sa ateste ca nu este un instrument de patrimoniu. Dar cum pentru noi era tarziu, atat la propriu cat si la figurat, am facut alte sapaturi. Asa am aflat ca de fapt, este voie sa scoti din tara un singur instrument muzical de persoana.

La vama, vamesul nu ne-a zis nimic, nici nu a pomenit de el. La un moment dat, sotul isi facea mai multe griji pentru florile de marar, decat pentru violoncel. 🙂

Ce ne-a amuzat foarte mult au fost glumele pe care le-am putut face pe seama lui. De exemplu, una dintre ele a fost faptul ca, prietena  noastra la care stam are vioara in casa  si venind acasa si gasind violoncelul nu a stiut excat ce s-a intamplat  in lipsa ei. A crezut ca a scapat vioara la frigider 🙂 🙂 🙂

Publicat în Uncategorized | Etichete , , , | 2 comentarii

reverie cu flori de trandafir

Au sosit si florile promise. Sunt din gradina bunicilor, din raiul lor de la Vatra Moldovitei. Un rai verde şi înmiresmat, în care răcoarea muntelui se simte şi se resimte, în ciuda căldurii din restul ţării.

Din păcate, noi nu am apucat să ne bucurăm de ele, de florile acestea colorate şi parfumate, dar sperăm să compensăm în august, să stăm atunci pe îndelete şi să ne delectăm cu frumuseţea lor şi cu celelalte minunăţii pe care natura le-a revărsat din plin acolo.

Pana atunci le las aici, sa va bucure ochii si sufletul!
Fotografia postată de Petrica Cristea.

Publicat în anotimpuri | Etichete , , | 4 comentarii

Cos fara flori

Coș fără flori, o poezie superba de Adrian Păunescu, pentru o superba zi de vară.

Florile vor veni și ele, dar în postarea următoare 🙂

Ţi-am adus

acest coş

despre care

nu pot să spun

că e cu flori

pentru că

acesta, iubito

nu e

şi nu pare

un coş cu flori.

 

Acesta e un coş

cu oasele mele

zdrobite de ţărmul

spre care

înaintam.

 

Dacă poţi

şi ai timp

şi răbdare

încearcă să aşezi

aceste oase în ordine

şi vezi

ce se mai poate

alege din ele.

 

Ţi-am adus în dar

acest coş

plin cu

oasele mele.

 

Te-aş fi putut minţi

înca un an

că sunt viu

şi că-ţi aduc

flori

în coşul acesta.

 

Când ai timp

şi răbdare

descurcă puţin

albul neant

din coşul pe care

ţi l-am lăsat

în dreptul uşii.

Publicat în anotimpuri | Etichete , | 6 comentarii

Puterea optimismului

Puiul meu mic, Georgia, e o fetita cu totul speciala, cu un mod al ei de a vedea lucrurile. Oricum, cine o cunoaste stie ca ea insasi e o poveste, asa incat o povestioara cu ea nu ar trebui sa mire prea tare.

– Pe mine toata lumea ma iubeste, zice ea. Toti ma plac si doresc sa fie langa mine. Si tantarii ma iubesc. Toti doresc sa fie prietenii mei. Intr-o seara, 7 m-au muscat.

Asta numesc eu mod de a vedea jumatatea plina a paharului. 🙂

Publicat în familie | Etichete , | 16 comentarii