Toamna și versurile ei

„Îţi mai aduci aminte, doamnă?/Era târziu şi era toamnă,/Şi frunzele se-nfiorau,/Şi tremurau în vântul serii/Ca nişte fluturi chinuiţi,/Ca nişte fluturi rătăciţi/Din ţările durerii./ Ţi-aduci aminte iar de seara/Şi-amurgu-acela violet,/Când toamna şi-acorda încet,/Pe frunza galbenă, chitara?/Pe lac, ce-n luna s-argintase,/Încet o lebădă trecea,/Şi pata-i albă se pierdea/În seara care se lăsase…/Şi-atunci, doar inimă şi vise,/Ne-am dus ca lebădă şi noi,/Călcând nisipul plin de foiSub ceaţa care-l umezise./Aşa născut, în plină toamnă,/Amorul meu ce-nmugurea/Sub foi ce toamna-ngălbenea…/Îţi mai aduci aminte, doamnă?” Cincinat Pavelescu

🍂

În categoria anotimpuri, creatie | Etichete | Lasă un comentariu

Aventurile lui Oreo

M-am grăbit în 13 să spun că ziua respectivă nu a adus niciun ghinion. Ziua nu a adus, dar seara…

Vi-l mai amintiți pe Oreo? E noul nostru motănel. Adolescentul casei, neastâmpăratul casei. Ehei, nu mustăciți: într-o casă cu fete, un pic de masculinitate rebelă nu a trecut neobservată. Oreo e Pisoiul abandonat la poarta bunicilor și oploșit la noi peste vară. Ei bine, când a venit toamna a trebuit să facem un plan și pentru el. L-am făcut așa de bine, încât așa a ajuns Oreo să fie pisoi de Cluj.

A fost și e in continuare destul de cuminte. S-a acomodat foarte repede cu totul. La litiera a făcut din prima zi. Aici era emoția noastră. Litiera și balconul. Nici cu balconul nu a fost greu, a ieșit tot din prima zi, se plimba tacticos pe marginea lui, stătea la soare. Toate astea până duminică seara când a picat de la etajul 2. A căzut în picioare, dar cred că și-a consumat vreo două dintre viețile lui de pisică.

Prin urmare ziua de duminică, 13, am încheiat-o destul de romantic altfel, plimbându-ne și așteptând prin parcul USAMV, acolo unde e o clinică deschisă mereu și unde se primesc urgențele.

Oreo e bine acum. Se pare că are doar o luxație. Partea bună e că boala l-a făcut mai pisicos.

În categoria familie, Uncategorized | Etichete | Lasă un comentariu

Septembrie, 13

O zi frumoasă și caldă de toamnă, așa a fost ziua de astăzi. O zi fără de ghinioane, în ciuda datei din calendar. Singura umbră aruncată peste însoritul zilei, e că mâine începe școala. Da, se termină vacanța mare și ne reîntoarcem la școală.

Cred că, faptul că începutul toamnei este asociat voluntar sau involuntar cu începutul școlii, îi face pe mulți dintre oameni să nu iubească toamna, deși toamna e un anotimp care chiar merită iubit și adorat.

Și totuși, cumva, începutul acesta al școlii e mult mai așteptat ca altădată. Pandemia și faptul că am fost izolați, îndepărtați unii de alții a făcut ca dorul de școală să fie de nestăvilit în unele cazuri. Am spus-o și repet, dacă perioada aceasta a adus ceva bun, a fost conștientizarea faptului că mai toți copiii și-au dat seama că iubesc școala, că lor le place la școală, le place printre colegi și profesori, le place să socializeze, să se implice în tot felul de proiecte educative și distractive.

La noi începe școala în sistem hibrid, o jumătate de clasă va fi prezentă fizic, cealaltă jumătate va urmări de acasă tot ce se întâmplă în clasă. Sperăm ca tot ce va fi să decurgă bine și fără mari impedimente, nici măcar de ordin tehnic. Sperăm în bine și în echilibru mental și decizional. Sunt convinsă că, cu tot entuziasmul începutului, cu toată implicarea unor oameni extraordinari care vor face tot posibilul pentru siguranța copiilor, tot vor fi unii oameni mulțumiți, iar alții nemulțumiți. ideea e ca mulțumirea să predomine, iar nemulțumirea să fie tot mai puțină și nesemnificativă.

Un an școlar plin de realizări bune și frumoase tuturor! Vă îmbrățișez!

În categoria anotimpuri, copii | Etichete , | 2 comentarii

Jurnal de…-11

Jurnal de pandemie, isterie, nebunie și cel puțin o altă …ie

Astăzi: Ironie 🙂

Corona virus cand ajunge in aAfrica : Ebola:I’m the boss here!

„Cum a apărut coronavirusul?” „A dat Dumnezeu update la răceală „

Acum poti spune, dacă ești supărat tare pe cineva: ,,Veniți-ar neamurile din Italia” 🙂

Nepotu se duce la bunica lui si o întreabă: „Bunico! Ai corona virus?!” La care bunica răspunde: !Nu are bunica.. că ți-ar da”

Dacă strănut lângă laptop se pornește anti virusul…

Eu merg zi de zi la un chinez din piață să cumpăr câte ceva. Astăzi am fost și a tușit. L-am întrebat :Aveți coronavirus? Iar el mi-a răspuns : Nu, aduc mâine.

Este prima data în istorie când originalul vine din China, iar replica din Milano :)))

În categoria Uncategorized | Etichete , | 2 comentarii

Jurnal de…-10

Jurnal de pandemie, isterie, nebunie și cel puțin o altă …ie

Pandemia asta nu a schimbat (încă) lumea, dar a schimbat, puțin câte puțin, limba.

Limba pe care o vorbim nu e un organism mort, asta le repet mereu copiilor, în fiecare an la lecția despre vocabular. Limba e vie, incredibil de vie și de activă. Și ea se modifică, evoluează, e în permanentă schimbare, la fel ca oamenii care o vorbesc cu atât de mult drag. Dovadă că perioada aceasta a adus unele cuvinte în limbă, a făcut să folosim cuvinte pe care le credeam uitate, să abuzăm de altele, ne-a schimbat vrem nu vrem vocabularul cotidian.

Cele mai accesate cuvinte: ambulanță, ambulatoriu, amendă, anchetă epidemiologică, antibiotice, anulare, asimptomatic, asistentă, asistență, ATI, autoizolare, autopsie, bilanț, boală, carantină, cercetători, comorbități, confirmare, conspirație, contact, contaminare, control, coronavirus, covid-19, criză, deces, declarație, depistare, depresie, deschidere, dezinfectant, distanțare socială, drojdie, durere, epidemie, eroi, febră, focar, germeni, granițe, gripă, hidrociclorocina, horeca, imunizare, infectare, interdicție, izolare, izoleta, îmbolnăvire, închidere, încredere, lecții online, libertate, lilieci, linia întâi, manipulare, mască, măsuri, medic, medicamente, minciună, mort, mortalitate, obligativitate, OMS, ordonanță militară, pacient, pandemie, paracetamol, platforme online, predare online, protecție, protejare, pneumonie atipică, profilaxie, răspândire, redeschidere, relansare, relaxare, restricții, risc, SARS-CoV-2, sănătate, seniori, siguranță, simptom, sindrom respirator acut, spală-te pe mâini, spirt, spital, spațiu închis, stai in casă, stare critică, stare de alertă, stare de urgență, stare gripală, strănut, școală online, șervețele, șomaj tehnic, suspect, teleșcoală, termometru, termoscaner, teste, testare, transmisibil, tratament, tuse, vaccin, vaccinare, ventilare mecanică, viroză, vindecare, virus, voluntari, Wuhan, zona rosie, zoom.

Cuvinte nou formate:

de la carantină: a carantina, carantinare,

de la termometru: a termometriza, termometrizare.

de la contact: contacți. Ăsta e un plural extrem de ciudat, dar nu te pui cu inventivitatea jurnaliștilor. Culmea, cândva se dădea examen de gramatică pentru a intra la facultatea de jurnalism. Deja se vede și se aude dureros efectul intrării în facultate fără examen.

S-a găsit un nou sinonim pentru a evita cuvântul prost; prost=inteligent asimptomatic 🙂 .

Iar pozitiv a devenit, ironic, cel mai negativ cuvânt din zilele astea.

Cam asta am sesizat eu.

În categoria Uncategorized | Etichete , | Lasă un comentariu

Jurnal de… – 9

Jurnal de pandemie, isterie, nebunie și cel puțin o altă …ie

O, și ne-am obișnuit și cu pandemia aceasta! Din păcate…

Sunt atât de multe păreri și atât de diverse referitoare la perioada aceasta pe care o traversăm cu toții și la care ne adaptăm cu toții, că nici nu știi ce să spui să nu provoci reacții nedorite.

Noi suntem în continuare cât putem de cuminți. Am renunțat la concediu anul acesta. Ne-am refugiat cu toții în grădina bunicilor de la munte și ne ferim de cât putem de virus și de razele soarelui, deopotrivă.

Frica mea ce mare e că vom începe anul școlar la fel cum l-am sfârșit pe acesta, adică online. Sper doar să nu fie adevărat!

Voi ce frici, temeri, neliniști aveți?

În categoria Uncategorized | 2 comentarii

Oreo

Ieri am dat nume unei pisici.

Am găsit o pisicuță abandonată. De fapt, am găsit două, dar una a fost luată de altcineva cu inimă mare. După toate semnele, se pare că e vremea în care oamenii care cresc pisici pe lângă casă, dar nu se obosesc să le sterilizeze, caută locuri unde să abandoneze biete suflete nevinovate. Mă enervează oamenii ăștia, deși puține lucruri reușesc să mă scoată efectiv din fire. Pur și simplu nu pot să pricep: dacă sunt așa de plini de iubire și de milostenie, nu știu de ce nu sunt până la capăt și nu înțeleg cum de nu îi apucă mila și când periodic trebuie să se descotorosească de pui. Dar să îi las mai bine în pace.

Ideea e că ne-am făcut cu un puiuț de mâță. negru, cu mustăți și cizmulițe albe. O bijuterie. parcă e desenat.

Și a venit și momentul în care am început să îi căutăm un nume potrivit. Dat fiindcă toți cățeii și pisicuțele imaginare ale mezinei au nume de biscuiți și de prăjituri, ne-am învârtit în același registru. Așa am ajuns la Oreo. E alb și negru ca și celebrul biscuite. Și aduce la fel de multă bucurie.

Cam ăsta ar fi primul episod din viața cu pisică, deși ar mai fi de menționat că Oreo nu e prima pisică care își primește nume de la mine. Cândva, pe când eram teribil de tineri, pe când nu aveam copii care să se mâțâie și ei de mama focului, am avut un motănel superb, albastru de Rusia, căruia i-am dat un nume care să amintească de originile sale nobile, Pușkin.

În categoria copii, familie | Etichete | Lasă un comentariu