Micime şi măreţie în Viena

Publicat în aprilie 19, 2019 de Loredana

Pur si simplu de neuitat…

Nemuritoarea artă şi micii muritori vanitoşi…

În Viena am vizitat două palate identice, gemene, două clădiri impunătoare, absolut supebe, construite special pentru a fi muzee. Într-una este Muzeul Naţional de Artă al Austriei, în celălalt este Muzeul naţional de Ştiinţele naturii. Frumuseţea lor şi unicitatea fiecărei camere în parte este greu de descris în cuvinte. Efectiv fiecare cameră de acolo, în parte, este un mic spectacol de forme şi culori. Măreţie. Grandoare. Noi, ceri mici şi mărunţi, ne-am bucurat din toată inima  că au existat cândva oameni care au pus arta mai presus de alte interese vremelnice.

Publicat în copii | Etichete , | Lasă un comentariu

aprilie

Publicat în aprilie 19, 2019 de Loredana

Nu am scris nimic de prea mult timp. Si asta nu pentru ca nu as iubi locul acesta. Pur si simplu timpul nu a tinut cu mine.

Tocmai m-am intors astazi dimineata la putin dupa ora 6 din Viena. Au fost niste zile de poveste. Am plecat cu 43 de copii, mamici si colege profesoare. Nu am crezut ca va fi asa bine. Trebuie sa recunosc ca m-a speriat putin muntele de hartii pe care l-am tot carat cu noi, toate imputernicirile, adeverintele medicale, asigurarile de sanatate, dar până la urmă totul a fost neaşteptat de bine. Sunt convinsă că copiii vor avea mult timp de aici înainte ce povesti.

Pentru noi a fost aproape un maraton, am prins extraordinar de multe lucruri în astea trei zile, dar mă bucur că a fost aşa şi nu altfel.  Am avut un ghid de execepţie şi pentru asta sunt recunoscătoare. Am plecat din Cluj, am oprit pentru o plimbare de o oră pe Dunăre la Budapesta  şi apoi ne-am bucurat de Viena, pe care am străbătut-o şi cu pasul cât de mult am putut. În fiecare zi am avut mai mult de 16.000 de paşi, dar fiecare a fost făcut cu folos.

Biblioteca Imperiala din Veina, Austria. Sau, in alte cuvinte, ceea ce Paula a numit, Raiul….

Publicat în copii | Etichete , | Lasă un comentariu

o intrebare

Publicat în ianuarie 29, 2019 de Loredana

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

 

Vazând imaginea asta, cu atâtea stări pe care le stârneşte cartea, nu îmi pot reprima întrebarea:

Ce citiţi interesant zilele astea?

Încep eu:

Pe lista mea: Femei care aleargă cu lupii, scrisă de Clarissa Pinkola Estés.

Pe lista Paulei: Cartea prafului de Philipp Pullman.

Pe lista Georgiei: Întâmplările detectivului curios de Claudia Groza.

Aştept să-mi povestiţi ce aţi citit minunat în ultimul timp şi ce recomandaţi şi altora. Pupici!

Publicat în jurnal personal | Etichete , , , , | 4 comentarii

sfarsitul vacantei

Publicat în ianuarie 13, 2019 de Loredana

Se scurg printre râsete şi amintiri, printre deja instalatele griji pentru ziua de mâine, ultimile ore ale vacanţei de iarnă. Se duc nevăzute şi deja le ducem dorul.

Cred că nimeni nu face amr-ul orelor până va începe din nou şcoala. Toată lumea se agaţă de bucuria vacanţei care se duce cu prea mare viteză.

Sunt convinsă că în fiecare căsuţă în care sunt copii care încep mâine şcoala, se aud încă poveşti din recent terminata vacanţă, se aducă amintirile , se contabilizează clipele nepreţuite petrecute în compania prietenilor, a bunicilor, a celor ce ştiu să ne alinte, se pune la păstrat mirosul mandarinelor şi al răsfăţului.. Dar, în acelaşi timp,  se ordonează frumos planurile de viitor, se înşiruie dorinţele ca boabele de mărgea, iar printre fugi, poveşti de la săniuş şi de la colindat, frânturi de teme şi vise, se numără pe ştiute sau pe neştiute orele, clipele…

Şi totuşi, mâine începe şcoala. Vă bucuraţi?

Publicat în anotimpuri, copii | Etichete , , | Lasă un comentariu

Chiraleisa!

Publicat în ianuarie 8, 2019 de Loredana

Anul acesta vremea a debutat asa, cam ca în pictura de mai jos. A nins mult, am avut zăpadă la fiecare sărbătoare importantă, la fel ca în amintirile noastre. Întâmplarea a făcut ca, tot umblând din casă în casă şi tot fiind mai mereu musafiri, să ne întâlnim cu preotul de mai multe ori, ba la sat, ba la oraş. De fiecare dată a fost o întâlnire plăcută, cu un amalgam de sentimente şi simţiri, care mi-au amintit mult de tot de vremea când eram fetiţă în satul bunicilor mei şi îl aşteptam pe părintele. Acolo, într-un sat îndepărtat al Moldovei, nu departe de cursul Prutului, preotul venea de două ori: o dată să vestească Naşterea Domnului, a doua oară să aducă bucuria Botezului şi să sfinţească apele. Aici, în inima Clujului, preotul vine o singură dată, iar imaginea nu e întotdeauna atât de pitorească. Neschimbată rămâne mereu bucuria din suflet.

Pictura de Vasile Branzan

Acum, Boboteaza a trecut, a trecut şi Sfântul Ioan, a rămas în schimb gerul…

-14 grade la Cluj.

Publicat în anotimpuri, sărbători | Etichete , , | 3 comentarii

Primul gand din 2019

Publicat în ianuarie 1, 2019 de Loredana

La multi si fericiti ani, dragilor!

Aș vrea ca anul acesta nou și curat în care tocmai am intrat să fie unul bun și prosper, cu realizări frumoase pentru fiecare dintre noi.

Nu mi-am făcut liste, nu mi-am făcut promisiuni, dar mi-aș dori sa fie un an memorabil în sensul bun al cuvântului, cu lucruri demn de ținut minte, cu cât mai multe evenimente memorabile.

Să ne fie tuturor bine, să fim sănătoși, voioși și să iubim mult.

Vă îmbrățișez!

Bine ai venit 2019!

Publicat în anotimpuri, sărbători | Etichete , | 4 comentarii

Bucuriile saptamanii

Publicat în decembrie 23, 2018 de Loredana

Aproape pe negandite, am ajuns si la bucuriile saptamanii de dinaintea Craciunului. Asadar, ce mi-a umplut sufletul de fericire saptamana aceasta:

  • copiii de la școală, că au făcut singuri, din proprie inițiativă, un brad de toată frumusețea și l-au poziționat în fața clasei.
  • tot ei că au participat la „Secret Santa” și și-au făcut mici surprize unii altora, au râs mult și s-au distrat din toată inima lor de copii.
  • Bine, jocul acesta l-am jucat și între colegii de lucru. Eu am nimerit acelasi Moș ca și anul trecut, și a fost minunat, că e un Moș priceput și îndemânatic care știe să facă lucruri grozave. Iar de distrat, tot din toată inima ne-am distrat, din toata inima noastra de oameni mari, bucuroși că am ajuns în această perioadă a anului.
  • vitraliile de la biserică. Sunt superbe!
  • zăpada. că e încă aici.
  • bucuria sinceră, nedisimualtă a unor copii mici când s-au văzut în fața unor cadouri mari.
  • vecinii.
  • prietenii.
  • omuletii, pinguinii, stelutele, brăduții și clopoțeii de turtă dulce. încă nu i-am decorat, dar numai gândul că îi vom decora mă umple de entuziasm. De Georgia nici nu mai spun.  🙂
  • colindele ce se aud în surdină.
  • filmele de Crăciun.
  • Vacanța…… asta mă face extra, mega, ultrafericită. Deja, de când am început-o, am dat gata o carte.
  • peisajul ăsta care parcă e desprins dintr-o ilustrată.
  • A, eram să uit: sunt extrem de recunoscătoare că Moșul prin magia, misterul, generozitatea și cei mai minunați oameni pe care i-a aflat el prin secretele sale, a făcut să am, sub brad, bilete la cel mai râvnit concert de anul viitor.
Publicat în anotimpuri, familie, sărbători | 3 comentarii