Jurnalul unei femei simple

Astăzi… vineri, 20 decembrie 2017.                                                                                                   Afară … este o zi foarte rece. Sunt -14 grade si se simt ca -14 grade, ca sa citez termometrul meu virtual. Toti copiii pe care i-am intâlnit acum dimineata in drum spre scoala, in timp ce o duceam pe mezină, spuneau că îşi simt nările lipite 🙂                             Mă gândesc … că aproape a trecut ianuarie, dar e foarte bine că este încă ger, deşi noi nu suntem, din păcate, norocoşii care să se bucure şi de zăpadă.    Dar şi gerul e bun, că mai distruge microbii.                                                                                                                                  O veste nouă: pe care sunt convinsă că aţi aflat-o cu toţii e că suntem liberi luni şi marţi. Marţi, 24 ianuarie, e zi liberă naţional, ca şi 1 decembrie, iar luni e prin hotărâre guvernametală.                                                                                                                                             Din locurile de unde învăţăm … de la viaţă şi de la moarte. Mai mult de la cei care luptă pentru o fărâmă de viaţă. Ieri am văzut o fetiţă aflată pe patul de moarte. Deşi tot îmi tot repet, doar-doar voi ajunge să cred că nu mă afectează puternic, totuşi nu sunt de piatră. Înainte de Crăciun am scris teza în locul ei. Ea nu putea scrie, dar fară să vadă textul îmi dădea nişte răspunsuri extraordinare. Avea un creier jos pălăria. Ieri am aflat că e în stadiu final şi am fost să o văd. Ce m-a îngrozit cel mai mult a fost să constat cât de repede a putut evolua boala asta sinistră, fir-ar ea de boală-
Sunt recunoscătoare pentru că…  am copii sănătoşi. Chiar dacă eu mai trec uneori prin tot soiul de lururi, copiii sunt sănătoşi, iar asta e minunat.                                             Din bucătărie…  mâncăruri de tot felul, ciuperci, salate, multe fructe, piure şi chifteluţe.
Cu ce sunt îmbrăcată…  cu haine comode de casă, deşi imediat mă pregătesc de plecare,.                                                                                                                                          Citesc…  Cronicile familiei Kane. vol 3 Umbra Şarpelui de Rick Riordan. Da, ştiu, cărţi pentru copii şi adolescenţi, dar îmi place foarte mult şi mă relaxeaxă.
Ceea ce astept (sper) … să ne iasă toate micile planuri aşa cum vrem, să ne bucurăm de weekendul acesta, să ne odihnim şi să ne pregătim fizic şi sufleteşte de perioada care vine.       Ce mai meşteresc… nu prea multe acum, doar am adunat tot felul de materiale de care suntem mândri nevoie mare.  Paula deja visează la atelierul de mărţişoare.                      Unul dintre lucrurile mele preferate …  să stau în casă la caldură şi să privesc cum ninge.  🙁                                                                                                                                        Ascult... murmurul străzii.                                                                                                                În casă… e ordine şi bine.                                                                                                        Zilele trecute... au fost  destul de încărcate. Am fost prinsă cu fetele, cu şcoală.              Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … au incluse în ele aceste zile libere, de care sper să ne bucurăm şi să ne încărcăm baterile.

Un citat

,,Un om la 20 de ani trebuie sa fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat si la 60 stimat”.
Grigore Moisil.

Constat că mă situez între apreciere şi invidie 🙂 🙂 🙂

Mai multe despre ale noastre preocupări puteţi citi pe un tărâm cu vise si visuri.

Un sfărşit de săptămână superb vă doresc!

Publicat în jurnal personal | Etichete , , | Lasă un comentariu

Un trist fapt divers

Astăzi ni s-a furat trotineta din faţa casei. Am vrut iniţial să scriu că a dispărut, dar nu e tocmai corect, că nu a dispărut aşa pur şi simplu, nu s-a dezintegrat în neant, nici nu a fost absorbită într-o misterioasă gaură neagră. A fost furată, din păcate. Acesta e tristul adevăr.  Deşi e iarnă şi nu e tocmai vremea ei, dar pentru că la noi nu e zăpadă, fetele o foloseau să meargă la bibliotecă, la şcoală, la gimnastică… Era lăsată în curtea noastră, lângă uşa casei.             Era… 🙁 🙁 🙁

Publicat în familie, Uncategorized | Etichete | 6 comentarii

Jurnalul unei femei simple

❄️❄️Astăzi… duminică, 15 ianuarie 2017. Este ziua lui Eminescu, prin excelenţă, a culturii române şi a altor prieteni norocoşi care s-au născut într-o zi aşa frumoasă şi binecuvântată de Dumnezeu.                                                                                    ❄️❄️    Afară … este o zi rece. Nu ninge, din păcate. Au fost câteva încercări timide, dar zăpada încă se lasă aşteptată.                                                                                               ❄️❄️      Mă gândesc … că deja am ajuns la mijlocul iernii.                                      ❄️❄️   Din locurile de unde învăţăm … de la cei de lângă noi, de la oamenii decenţi, modeşti şi sufletişti care ne înseninează mereu zilele, şi de la noi înşine, din puterile pe care le arătăm când ne aşteptăm mai puţin, din visele pe care ni se împlinim sau la care  am fost nevoiţi să renunţăm sau, dimpotrivă, am renunţat de bună voie, ca la o haină care nu ni se mai potriveşte.
❄️❄️Sunt recunoscătoare pentru că…  am avut zile liniştite, chiar dacă pline cu tot felul de evenimente.  Georgia a fost ieri pentru prima dată la patinoar şi  a patinat superb, foarte sigură pe ea, de parcă făcuse asta în fiecare iarnă a vieţii ei, iar ăsta e un motiv pentru care să fiu recunoscătoare.                                                                                  ❄️❄️ Din bucătărie…    supă cu tăiţei, papanaşi şi pârjoale.
❄️❄️  Cu ce sunt îmbrăcată…  cu haine comode de casă.                                ❄️❄️   Citesc…  ultimul număr al revistei Cosmopolitan, găsită aseară pe pernă, când m-am băgat în aşternuturi. 🙂
❄️❄️   Ceea ce astept (sper) … să termin la timp de corectat toate tezele. Încă mai am la câteva clase.                                                                                                                               ❄️❄️     Ce mai meşteresc… nu prea multe acum, doar am adunat tot felul de materiale de care suntem mândri nevoie  mare.                                                                                                                                                             ❄️❄️ Unul dintre lucrurile mele preferate …  să stau în casă la caldură şi să privesc cum ninge.                                                                                                                         ❄️❄️         Ascult... cum se joacă fetele unele cu altele.                                                 ❄️❄️        În casă… e ordine şi bine.  Săptămâna care s-a terminat am desfăcut şi noi bradul, iar acum parcă îmi plipseşte.                                                                                           ❄️❄️     Zilele trecute... au fost  destul de încărcate, nici nu ştiu când au trecut. Anul acesta a început cumva aşa pe repede înainte. Am avut puţin timp de tras sufletul, în vacanţă, dar l-am folosit pentru a ne revedea cu cât mai mulţi prieteni dragi, iar o dată ce a început şcoala parcă totul capătă o viteză tot mai mare.                                               ❄️❄️   Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … au fost deja împlinite, am avut o aniversare în familia lărgită şi am petrecut clipe minunate împreună cu bunicul.                                                                                                                                            ❄️❄️ Un citat : „Recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă.” Mircea Eliade

Mai multe despre ale noastre preocupări puteţi citi pe un tărâm cu vise si visuri.

Mai participă la acest proiect:
Iuliana  O săptămână cât mai frumoasă să aveţi!
Publicat în jurnal personal | Etichete , | 12 comentarii

Un banc de sezon…

Într-o iarna, în toiul noptii, Ion este trezit din somn de batai puternice
în geam
-Alo, e cineva acasa?
Deschide Ion geamul, la care individul care batea îl întreaba:
– Nu va suparati, aveti nevoie de lemne?
– N-am nevoie, domnule. Lasa-ma sa dorm, ca e 12 noaptea.
Peste 10 minute, iarasi batai:
– Nu va suparati, aveti nevoie de lemne?
– N-am nevoie, domnule. Nu esti sanatos la cap, sa ma trezesti pentru asta la miezul noptii?
Peste înca 10 minute, alte batai:
– Nu va suparati, aveti nevoie de lemne?
– Domnule, daca nu ma lasi în pace, chem politia.
În fine, individul pleaca. A doua zi dimineata, în adapostul pentru lemne, Ion nu mai gaseste nici un lemn, în schimb gaseste un bilet: “Sa nu zici ca nu te-am întrebat”

Publicat în anotimpuri | Etichete , | 8 comentarii

Barbatii sunt ca pantofii

Am regăsit de curând nişte observaţii nu doar pertinente, ci şi foarte amuzante, privind asemănarea dintre bărbaţi şi pantofi, observaţii aparţinând domnului profesor de la Filosofie, Aurel Codoban. La cursul dumnealui, Hermeneutica iubirii, am mers în anul întâi de facultate de drag, eu urmând atunci cursurile unei alte facultăţi, şi aş merge şi astăzi să-l mai aud, dar din păcate nu mai ţine acel curs.  Câţiva ani mai târziu, când eram la masterat şi s-a ivit posibilitatea de a alege un curs de la orice facultate vrem, l-am ales din nou, de data asta oficial şi am mers la nişte prelegeri minunate şi fascinante despre comunicarea nonverbală. Dar să revin la observaţiile iniţiale…

Barbaţii sunt precum pantofii :

– cei care îţi plac, te costă.

– foarte puţini merită păstraţi mai mult de un sezon.

– dacă nu îi iei potriviţi, s-ar putea să te bată

– cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag nu vor sa intre.

– oricât le-ai vorbi, nu devin mai maleabili.

– unul singur nu e de ajuns decât pentru cenuşărese.

– unii merită lăsaţi la uşă.

– lumea te judecă în funcţie de ei.

– alte femei te invidiază pentru ai tăi, iar tu invidiezi alte femei pentru ai lor.

– cei şireţi trebuie legaţi.

– trebuie călcaţi în picioare.

 

Ce ziceţi? Se mai pot adăuga şi altele?

Publicat în jurnal personal, Uncategorized | Etichete , | 16 comentarii

Urare

La început de nou an,  când gândurile tuturor sunt mai albe și mai curate ca zăpada de afară, nu pot veni în întâmpinarea voastă decât cu o urare litarară veche, dar mereu actuală. La mulți ani!

Clopotele norilor
cu ding-danguri de ninsoare
la-nceputul orelor
iată-le, bat ora mare.
Crugul anului se schimbă,
un cuvânt rămâne-n urmă,
însă prea frumoasa limbă
niciodată nu se curmă,
ci azvârle înainte
noi urări, numai de bine,
prevestite de cuvinte
ninse sus, în înălţime;

Să vă fie anul-an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri, jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare;
fie aerul curat,
plin de păsări liniştite,
niciodată sfâşiat
de lungi fumuri stalactite;

limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău, înnămolindu-l;
pasul zvelt şi luna albă,
gestul mâinii prietenos,
niciodată steaua slabă
cu luci mohorât de os,
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheaţa ultimă rămasă
pe ferestrele din gând.
Pură fie-vă zăpada,
încălzind la subţioară
floarea albă din livada
înflorită-n primăvară.

 Nichita Stanescu, Publicată în revista Femeia, nr 12, decembrie 1968

Publicat în aniversare, sărbători | Etichete | 12 comentarii

Pictură pe globuri

Zilele acestea au trecut aşa de tumultuos, de parcă aş fi fost prinsă într-un carusel care nu se mai oprea, chiar dacă pe blog am fost destul de tăcută şi nu am dat deloc impresia asta.  Printre multele activităţi în care am fost implicată, una s-a remarcat prin creativitate, spontaneitate şi mult sclipici.

Sâmbăta trecută, după ce am fost cu fetele la Festivalul Mozart, unde mezina a urcat pe scenă într-un spectacol interactiv în care au fost implicaţi mai mulţi copii, după ce ne-am îndulcit şi apoi ne-am plimbat să admirăm luminiţele oraşului, am intrat să ne bucurăm de Noaptea porţilor deschise, oferită de Opera Română. Printre multele lucruri care se puteau face şi pe care organizatorii le-au oferit clujenilor, s-a numărat şi un atelier de pictat globuri. O echipă de oameni inimoşi din Bistriţa au oferit multe globuri incolore, din sticlă, pe care fiecare putea să le orneze şi să le înfrumuseţeze după propria imaginaţie şi, mai ales, după propria îndemânare.

Evident că fiind fani declaraţi ale globurilor de sticlă şi ale celor făcute de mână, nu puteam sta deoparte şi  am intrat rapid în joc şi ne-am făcut şi noi propriile globuri personalizate, pe care deja le-am pus în brad, la loc de cinste. Noi oricum în fiecare am am făcut câte ceva personalizat, aşa că momentul acesta a picat cum nu se poate mai bine.

img_4220

Georgia în acţiune. Omul ei de zăpadă, la care a muncit , stă acum cu capul în jos. Când s-a prins cum stă treaba a făcut şi unul care să fie normal. :)

img_4221

Toată echipa fetelor în acţiune

img_4342 img_4345

Sărbători cu bucurie! Spor la pregătiri!

 

Publicat în copii, creatie, sărbători | Etichete , , , | 8 comentarii