Un banc depsre minunile încă nedesluşite pe deplin ale vieţii în cuplu 🙂 , că tot suntem în luna aniversării noastre:
Soția: Mă îndrept către magazin, vrei ceva?
Soțul: Vreau un sens și un scop în viața mea. Caut completarea și împlinirea sufletului meu. Vreau să mă conectez cu Dumnezeu și să descopăr spiritualitatea din mine.
Soția: Fii specific – Ursus sau Ciuc?
ceva frumos văzut din seara aceasta
Fotografie: Olga Barantseva photographer
Îmi place şcoala, nu e un secret pentru nimeni. În mod special îmi place şcoala mea. Şi nu că aş avea nevoie de motive suplimentare, dar acum arată într-un mod cu totul şi cu totul special.
Locul acesta e chiar real şi a devenit posibil prin „Artă în curtea școlii – Lăsați artiștii stradali să coloreze Clujul” – un nou proiect implementat în urma procesului de Bugetare participativă 2017. Culmea e că anul acesta am votat şi mi+am îndemnat cunoscuţii să voteye pentru o şcoală vecină, nici prin vis nu mi+a trecut că şi noi vom fi fericiţii beneficiari ai acestui proiect făcut de şi pentru comunitate.
Primăria Cluj-Napoca în colaborare cu Asociația LaunLoc au implementat proiectul pilot „Artă în curtea școlii” prima dată la şcoala noastră, dar mai sunt câteva şcoli în oraş în curs de finalizare.
Pe o suprafață de aproximativ 750 mp din pereții școlii au fost realizate picturi murale, încadrate în tema „Joaca”.
Lucrarea a fost realizată de către artiștii români Irlo, LostOptics, Ocu și Kero Zen, cărora li s-a alăturat Waone – artist ucrainean.
Proiectul „Artă în curtea școlii – Lăsați artiștii stradali să coloreze Clujul” s-a numărat printre primele 15 cele mai votate proiecte înscrise în procesul de bugetare participativă desfăşurat în anul 2017 de către municipalitate.
şi plină de copii, aşa cum îi stă bine unei şcoli
Cine zice că nu e frumos la şcoală?
Sâmbăta aceasta ce tocmai a trecut, am participat, dis-de-dimineaţă, la Marea lectură. Am fost foarte încântată că ne-am evaluat bine şansele şi ne-am pornit devreme. Am adeverit zicala: cine se scoală de dimineaţă, prinde numărul 29. 🙂
Marea lectură a fost un maraton excepţional de lectură petrecut la Cluj-Napoca: 3.855 de clujeni (dar nu numai, au fost ardeleni din toate orăşelele, dar şi suceveni, ştiu precis că înaintea mea a fost un grup din Suceava) au citit neîntrerupt timp de 10 ore și 20 de minute!! A fost fain, fain de tot la Cluj!! Iar Dumnezeu a ţinut cu noi, vremea a fost mirifică.
Toată lumea a contribuit la un eveniment unic, se poate spune chiar că s-a scris o pagină de istorie: s-au validat 3.491 de participanți la Marea Lectură. Există un decalaj între participanţi şi cei validaţi, deoarece nu toţi au respectat întocmai condiţiile. Evident că au mai fost unii care au luat cartea şi brăţara şi s-au făcut nevăzuţi, iar voluntarii au trebuit să citească ei fragmentul lor, deoarece între participanţi nu trebuia să existe un timp mai mare de 10 secunde. Aşteptarea a fost, într-adevăr foarte lungă pt cei ce au venit de dimineaţă, dar nu atât de inspirat de matinali ca şi noi, pentru că în numai o jumătate de oră puteai prinde cu uşurinţă 6-700 de oameni înaintea ta. Mai spre seară lucrurile au fost mult mai echilibrate şi aşteptarea mult mai scurtă.
Urmează analizarea și certificarea întregului eveniment. După evaluare și verificarea de catre reprezentanții Guinness se va stabili daca s-a realizat Recordul Mondial Guinness la secțiunea „Most people in a reading relay” – „Cei mai mulți oameni care citesc în cascadă”. Din câte ştiu nici până la ora aceasta încă nu a fost o confirmare oficială. Încă se urmăresc filmările.
Indiferent de rezultatul final (pe care evident că îl dorim pozitiv), toată lumea a remarcat că exercițiul cultural care a avut loc sâmbătă este unic în istoria României, și probabil a Europei, fapt ce reconfirmă dimensiunea culturală a orașului nostru!
Eu abia aştept să intrăm din nou în cartea recordurilor. Dacă se validează rezultatul, voi fi pentru a treia oară implicată într-un eveniment din cartea recordurilor.
Fotografia: Cluj 100.
Momentan, nu pot simţi decât o imensă tristeţe, o sfâşiere a sufletului.
Toată ziua am aşteptat cu oarecare strângere de inimă rezultatul referendumului. M-am bucurat când am văzut fotografii care arătau cozi mari, în străinatate, pentru posibilitatea de a intra la vot. În ţară, din când în când intra câte un om… în rest, pustiu… Se pare că ura faţă de Dragnea a fost mult mai puternică decât dragostea faţă de Hristos.
Mâine cu siguranţă voi reveni la gânduri mai bune şi voi rămâne în gând cu soarele acestor zile, dar în seara asta sunt tristă. Noapte buna!
🎃🍁
🎃🍁🎃🍁
Ştii că e toamnă, toamnă deplină, când mănânci castane coapte pe care le poţi cumpăra şi de la colţ de stradă, dacă vrei, şi când începe anul universitar. Anul acesta anul universitar început aşa cum e în firescul lucrurilor, într-un 1 octombrie. Octombrie, luni…🍁 Şi nici nu a fost chiar atât de aglomerat oraşul. Putea fi şi mai rău…
Si tot astăzi a fost Ziua Internaţională a muzicii, Ziua internaţională a cafelei şi a persoanelor în vârstă. Fetele au sărbătorit muzica!
Şi să nu uităm:
Foto: Southern Love and Blessings.
Octombrie stă sub semnul prevenţiei! Octombrie e luna roz, deşi în imaginarul nostru e mai mult colorată în galben şi portocaliu. Dar e şi roz, să ne obişnuim să vedem mult roz. E mai bine roz decât negru, credeţi-mă, ştiu ce spun!
Să fie, aşadar, dragii şi dragele mele, o lună binecuvântată pentru toată lumea! Numai bucurii!
Cel mai mare 100. Un 100 uman, format din inimi tinere, vesele, entuziasmate…
Este oficial: De ieri, 29 septembrie 2018, România deține recordul mondial pentru Cea mai mare imagine a unei țări/continent formată din oameni!
4807 oameni, majoritatea copii și tineri veniţi din aproape 20 de judeţe, au reușit să facă acest lucru remarcabil, la Alba Iulia, oraşul marii Uniri! 4803 plus noi patru, familiuţa noastră. Noi suntem ţara. Şi noi suntem ţara…
Ieri, pe o vreme iniţial bună, chiar cu puţin soare matinal, apoi nu tocmai favorabilă, am participat la un eveniment extraordinar, unul din acele lucruri pe care ştii că le faci o dată în viaţă. Alături de familie, de copii mei (personali si de la scoala), de prieteni si colegi dragi, dar şi alături de alte mii de tineri entuziasti am făcut parte dintr-un eveniment unic, de neuitat. Nu a fost simplu, sunt convinsă, dar organizatorii au făcut ca totul să pară uşor, au comunicat mult cu noi, iniţial pe mail, apoi telefonic şi la faţa locului, ne-au explicat pas cu pas tot ce ne aşteaptă şi au avut o mulţime de voluntari care au constribuit la foarte bunul mers al lucrurilor. Copiilor le-a trebuit o fărâmă de răbdare, că nu e chiar floare la ureche să stai câteva ceasuri cam în acelaşi loc, dar ei au umor şi chef de glume şi de şotii, ştiu să se bucure de tot ce le se întâmplă, aşa că totul a fost cum nu se poate mai bine.
Recordul propriu-zis a durat 5 minute. Timpul nostru de aşteptare, de la sosirea la poarta cetăţii şi până în clipa recordului a fost de aproximativ 4 ore. Dar au fost ore de poveste, nepoţii noştri vor avea ce auzi. 🙂
Noi am fost îmbrăcaţi în negru, am purtat pelerine negre. Eu recunosc că eram în negru şi la propriu şi la figurat. Am făcut parte cu toţii, cei din grupul nostru, care am pornit din Cluj, din trupul ţării. De altfel, eu am fost chiar pe margine, pe graniţă. O Dunăre imaginară îmi uda picioarele…
Iar când am format tricolorul, am avut şapcă albastră ca seninul cerului, ca Dunărea mai sus amintită…
Cred că la 100 de ani de la Unire, acesta e cu adevărat unul dintre evenimentele de excepţie, un 100 care contează. Un 100 făcut din oameni pentru oameni.
Fotografiile sunt de pe pagina celor de la Bucurie în mişcare.
Si una de pe fain.live
