reverie cu flori de trandafir

Au sosit si florile promise. Sunt din gradina bunicilor, din raiul lor de la Vatra Moldovitei. Un rai verde şi înmiresmat, în care răcoarea muntelui se simte şi se resimte, în ciuda căldurii din restul ţării.

Din păcate, noi nu am apucat să ne bucurăm de ele, de florile acestea colorate şi parfumate, dar sperăm să compensăm în august, să stăm atunci pe îndelete şi să ne delectăm cu frumuseţea lor şi cu celelalte minunăţii pe care natura le-a revărsat din plin acolo.

Pana atunci le las aici, sa va bucure ochii si sufletul!
Fotografia postată de Petrica Cristea.

Publicat în anotimpuri | Etichete , , | 2 comentarii

Cos fara flori

Coș fără flori, o poezie superba de Adrian Păunescu, pentru o superba zi de vară.

Florile vor veni și ele, dar în postarea următoare 🙂

Ţi-am adus

acest coş

despre care

nu pot să spun

că e cu flori

pentru că

acesta, iubito

nu e

şi nu pare

un coş cu flori.

 

Acesta e un coş

cu oasele mele

zdrobite de ţărmul

spre care

înaintam.

 

Dacă poţi

şi ai timp

şi răbdare

încearcă să aşezi

aceste oase în ordine

şi vezi

ce se mai poate

alege din ele.

 

Ţi-am adus în dar

acest coş

plin cu

oasele mele.

 

Te-aş fi putut minţi

înca un an

că sunt viu

şi că-ţi aduc

flori

în coşul acesta.

 

Când ai timp

şi răbdare

descurcă puţin

albul neant

din coşul pe care

ţi l-am lăsat

în dreptul uşii.

Publicat în anotimpuri | Etichete , | 6 comentarii

Puterea optimismului

Puiul meu mic, Georgia, e o fetita cu totul speciala, cu un mod al ei de a vedea lucrurile. Oricum, cine o cunoaste stie ca ea insasi e o poveste, asa incat o povestioara cu ea nu ar trebui sa mire prea tare.

– Pe mine toata lumea ma iubeste, zice ea. Toti ma plac si doresc sa fie langa mine. Si tantarii ma iubesc. Toti doresc sa fie prietenii mei. Intr-o seara, 7 m-au muscat.

Asta numesc eu mod de a vedea jumatatea plina a paharului. 🙂

Publicat în familie | Etichete , | 16 comentarii

Traviata -noapte de vis

Traviata sau visul unei nopti de vara, doar ca e Verdi si nu Shakespeare.

O nebunie cu multi, multi oameni in centrul orasului, in aer liber.

O feerie.

O noapte de poveste, cum sunt toate cele organizate de  Opera romana din Cluj.

Maine seara va fi Zorba!

 

Publicat în Uncategorized, viata in cluj | Etichete , | 5 comentarii

Joi

Astăzi este joi. E mai rău decât sâmbătă, dar mai bine decât marți. Mai mult decât atât, este mult mai bine decât luni. Dar un pic mai rău decât vineri. În afară de asta, joia este mai bună decât miercurea. Un pic. Dar o să vă spun și mai mult: joia este mult mai bună decât duminică. Pentru că duminica mâine e luni, iar joia mâine este vineri.

În plus, astăzi e prima joi din vacanţă. Eu nu am vacanta incă, dar mă bucur pentru cei care o au. Ţi tot astăzi s-au terminat examenele pentru copiii din clasa a VIII-a. De luni începe Bac-ul. Eu zic să ne bucurăm că e încă joi. 🙂 🙂 🙂

Publicat în anotimpuri | Etichete , , | 2 comentarii

Fericirea e un ac de siguranta

Fericirea e  un ac de siguranţă.

coperta_1_exarhu_b

Am văzut afişul care chema la o întâlnire cu cititorii şi recunosc că m-a atras autorul. Pe Răzvan Exarhu îl citesc de ani buni, de când eram mult mai tânără, mult… Îi citeam blogul, mai precis. Între timp, răscolind cartea, am aflat că e jurat la MasterChef. Ca să vezi ce face lipsa televizorului din om. 🙂 habar nu mai am de nimic monden. Oricum, la MasterChef m-am uitat ultima dată la o emisiune întreagă când era prezentat încă de  trio-ul iniţial. De atunci am mai aruncat câte o privire, cât să mă prind că s-a schimbat juriul, că i-am văzut chipul lui Hădean acolo, dar nu m-a mai atras nimic. Deja şi-a pierdut farmecul, parcă nu mai e acelaşi lucru. Nici la cei trei crai, pardon Chefi, care au fost de la început, nu m-am mai uitat după ce, tot aşa în câteva secvenţe, m-am prins că s-au mutat la o altă televiziune.

Dar să revenim. Fericirea e un ac de siguranţă. M-a atras metafora din titlu. Pentru mine acul de siguranţă e acel obiect mic care leagă lucrurile, care le ţine împreună, chiar dacă ştii că totul e pentru un moment, că nu va dura veşnic, că e doar o improvizaţie.  E acel lucru insignifiant şi totuşi vital în anumite momente, care nu te lasă la greu atunci când ceva e pe cale să meargă prost. Pentru mine, acul de siguranţă e acel obiect despre care ştiu precis că nu lipseşte niciodată din trusa lui Robert. Ce zice Exarhu despre acul de siguranţă? “În vremea copilăriei mele, femeile purtau, înfipte discret în hainele de casă, ace de siguranţă. Erau acolo pentru orice eventualitate, mai mici sau mai mari, cum se nimerea. Ziceai că pot repara într-o clipă toate micile catastrofe domestice, că au puterea să pună laolaltă tot ce arăta pe vecie distrus. Acul de siguranţă era mereu ascuns de o cută a capotului, de un rever, ca o promisiune că nimic rău nu se poate întâmpla. Era cea mai mică, umilă şi strălucitoare unitate a fericirii, însemna protecţie şi echilibru într-un univers cald şi prietenos, care se micşora suficient, cât să poată fi cârpit din două împunsături.”

Mi-a plăcut mult şi culoarea cărţii. E o carte roz. Dacă fericirea nu este roz, nu ştiu, zău, ce altceva ar mai putea fi.

Nu în ultimul rând, m-a cucerit că mi-a dăruit-o însuşi autorul şi am şi autograf. 🙂 A meritat să mă abat puţin din drumul meu, deşi eram după o zi întreagă de muncă, şi să merg în cel mai recent mall din oras. Am avut un noroc chior că am primit o asemenea carte, care chiar m-a făcut să uit toată oboseala zilei.

Nici bine nu am deschis-o şi am citit: ” Ştii că eşti foarte vegetarian atunci când citeşti pulpe de pui înfiorătoare, în loc de inferioare”. Punct ochit, punct lovit 🙂 🙂 🙂

Spor la citit să aveţi dacă vă iese vara asta în cale (cu tot cu autor ar fi de preferat, zic şi eu)!

Publicat în Uncategorized | Etichete , , | 4 comentarii

de 1 iunie

De 1 iunie o glumă despre copii, cum altfel. E doar o glumă, dar ascunde în ea multă substanţă. Bucuraţi-vă de şi împreună cu ai voştri copii, mai mult sau mai puţin geniali. Zi minunată!

Un băiețel a venit cu mama sa ca să se înscrie la școală, mama insistând că este un copil peste medie și că ar trebui înscris într-o clasă mai bună, poate chiar în clasa a doua direct.
În timpul convorbirilor, directorul școlii îl întreabă pe băiat : câte anotimpuri ale anului cunoaște el?
Copilul se gândește un minut și răspunde sigur:
– Șase!
Directorul:
– Dar dacă te mai gândești?… Hai gândește-te…
Copilul stă câteva clipe, apoi spune:
– Pe cuvânt de onoare, nu țin minte să mai fie… Șase!
Directorul se uită expresiv la mama băiatului, care se făcuse roșie, tușește un pic și îi invită să iasă din birou.
Afară, mama stânjenită îl întreabă pe băiețel:
– Deci, Simeon, ce-a fost asta?
– Mama, mama…, cu lacrimi în ochi spune băiatul, eu chiar nu țin minte alte “Anotimpuri”, în afară de cele ale lui Vivaldi, Haydn, Piazzolla, Lussier, Ceaikovski și Glazunov!

🙂 🙂 🙂

Chiar aşa, voi câte anotimpuri cunoaşteţi?

Publicat în copii | Etichete , | 4 comentarii