Jurnal de…-10

Jurnal de pandemie, isterie, nebunie și cel puțin o altă …ie

Pandemia asta nu a schimbat (încă) lumea, dar a schimbat, puțin câte puțin, limba.

Limba pe care o vorbim nu e un organism mort, asta le repet mereu copiilor, în fiecare an la lecția despre vocabular. Limba e vie, incredibil de vie și de activă. Și ea se modifică, evoluează, e în permanentă schimbare, la fel ca oamenii care o vorbesc cu atât de mult drag. Dovadă că perioada aceasta a adus unele cuvinte în limbă, a făcut să folosim cuvinte pe care le credeam uitate, să abuzăm de altele, ne-a schimbat vrem nu vrem vocabularul cotidian.

Cele mai accesate cuvinte: ambulanță, ambulatoriu, amendă, anchetă epidemiologică, antibiotice, anulare, asimptomatic, asistentă, asistență, ATI, autoizolare, autopsie, bilanț, boală, carantină, cercetători, comorbități, confirmare, conspirație, contact, contaminare, control, coronavirus, covid-19, criză, deces, declarație, depistare, depresie, deschidere, dezinfectant, distanțare socială, drojdie, durere, epidemie, eroi, febră, focar, germeni, granițe, gripă, hidrociclorocina, horeca, imunizare, infectare, interdicție, izolare, izoleta, îmbolnăvire, închidere, încredere, lecții online, libertate, lilieci, linia întâi, manipulare, mască, măsuri, medic, medicamente, minciună, mort, mortalitate, obligativitate, OMS, ordonanță militară, pacient, pandemie, paracetamol, platforme online, predare online, protecție, protejare, pneumonie atipică, profilaxie, răspândire, redeschidere, relansare, relaxare, restricții, risc, SARS-CoV-2, sănătate, seniori, siguranță, simptom, sindrom respirator acut, spală-te pe mâini, spirt, spital, spațiu închis, stai in casă, stare critică, stare de alertă, stare de urgență, stare gripală, strănut, școală online, șervețele, șomaj tehnic, suspect, teleșcoală, termometru, termoscaner, teste, testare, transmisibil, tratament, tuse, vaccin, vaccinare, ventilare mecanică, viroză, vindecare, virus, voluntari, Wuhan, zona rosie, zoom.

Cuvinte nou formate:

de la carantină: a carantina, carantinare,

de la termometru: a termometriza, termometrizare.

de la contact: contacți. Ăsta e un plural extrem de ciudat, dar nu te pui cu inventivitatea jurnaliștilor. Culmea, cândva se dădea examen de gramatică pentru a intra la facultatea de jurnalism. Deja se vede și se aude dureros efectul intrării în facultate fără examen.

S-a găsit un nou sinonim pentru a evita cuvântul prost; prost=inteligent asimptomatic 🙂 .

Iar pozitiv a devenit, ironic, cel mai negativ cuvânt din zilele astea.

Cam asta am sesizat eu.

În categoria Uncategorized | Etichete , | Lasă un comentariu

Jurnal de… – 9

Jurnal de pandemie, isterie, nebunie și cel puțin o altă …ie

O, și ne-am obișnuit și cu pandemia aceasta! Din păcate…

Sunt atât de multe păreri și atât de diverse referitoare la perioada aceasta pe care o traversăm cu toții și la care ne adaptăm cu toții, că nici nu știi ce să spui să nu provoci reacții nedorite.

Noi suntem în continuare cât putem de cuminți. Am renunțat la concediu anul acesta. Ne-am refugiat cu toții în grădina bunicilor de la munte și ne ferim de cât putem de virus și de razele soarelui, deopotrivă.

Frica mea ce mare e că vom începe anul școlar la fel cum l-am sfârșit pe acesta, adică online. Sper doar să nu fie adevărat!

Voi ce frici, temeri, neliniști aveți?

În categoria Uncategorized | 2 comentarii

Oreo

Ieri am dat nume unei pisici.

Am găsit o pisicuță abandonată. De fapt, am găsit două, dar una a fost luată de altcineva cu inimă mare. După toate semnele, se pare că e vremea în care oamenii care cresc pisici pe lângă casă, dar nu se obosesc să le sterilizeze, caută locuri unde să abandoneze biete suflete nevinovate. Mă enervează oamenii ăștia, deși puține lucruri reușesc să mă scoată efectiv din fire. Pur și simplu nu pot să pricep: dacă sunt așa de plini de iubire și de milostenie, nu știu de ce nu sunt până la capăt și nu înțeleg cum de nu îi apucă mila și când periodic trebuie să se descotorosească de pui. Dar să îi las mai bine în pace.

Ideea e că ne-am făcut cu un puiuț de mâță. negru, cu mustăți și cizmulițe albe. O bijuterie. parcă e desenat.

Și a venit și momentul în care am început să îi căutăm un nume potrivit. Dat fiindcă toți cățeii și pisicuțele imaginare ale mezinei au nume de biscuiți și de prăjituri, ne-am învârtit în același registru. Așa am ajuns la Oreo. E alb și negru ca și celebrul biscuite. Și aduce la fel de multă bucurie.

Cam ăsta ar fi primul episod din viața cu pisică, deși ar mai fi de menționat că Oreo nu e prima pisică care își primește nume de la mine. Cândva, pe când eram teribil de tineri, pe când nu aveam copii care să se mâțâie și ei de mama focului, am avut un motănel superb, albastru de Rusia, căruia i-am dat un nume care să amintească de originile sale nobile, Pușkin.

În categoria copii, familie | Etichete | Lasă un comentariu

Evaluarea națională

Întotdeauna aștept rezultatele de la evaluarea națională cu mare, mare emoție. În fiecare an mă emoționez și aștept cu sufletul la gură să văd ce a făcut fiecare dintre elevii mei.

Anul acesta emoțiile și grijile au fost cu atât mai mari, cu cât a dat și Paula examenul.

Paula e un copil bun la învățătură. Nu mi-am făcut griji enorme pentru ea. Și totuși, unele îngrijorări sunt inerente.

Am încercat să avem încredere în ea și în profesorii de la clasă. Nici măcar o singură oră de pregătire suplimentară nu a făcut. Adică știam că la română poate lua peste 9.50, iar la mate peste 8.50, iar gândul ăsta a fost liniștitor pentru noi. Nu am avut ambiții enorme. Iar rezultatul a fost mai mult decât satisfăcător.

10 curat la română, nici la mate nu a stat prea rău, nu a fost 10, dar a fost oricum mai mult decât s-a estimat la ieșirea din examen.

Un copil și un rezultat așa curat, adevărat, cum e ea.

Zile senine și rezultate bune tuturor!

să vină vacanța!!!

În categoria copii, familie | 6 comentarii

Un ultim omagiu

~Am cules întreaga zi roua lacrimii din gene. Bucovina și-a plâns Păstorul. Plecat la vreme de pandemie parcă să-și însoțească morții Sucevei din pricina bolii. I-a fost greu să-i lase singuri. Iar celor vii le-a fost greu să-l lase să plece fără dragostea lor. Desigur că prea marea apropiere de sicriu a unor persoane nu este în regulă. Dar, au fost mii, zeci de mii – îndrăznesc să vă îndemn să revedeți filmările din sera venirii Acasă, la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou și să remarcați grija oamenilor să nu atragă ponegriri și sminteli.

Admirabilii bucovineni pare că și-au așezat bunda mândriei naționale pe umerii încovoiați de griji și s-au plecat cu smerenie la fruntea de duh a Vlădicului Pimen. Ce i-a făcut să iasă în stradă? Ce i-a unit cu el? Îndrăznesc să spun că inclusiv prigonirea Bătrânului din ultimele zile i-a adus pe oameni aproape de el. Nu. În Bucovina subțirimile de alcov politic ori din partea urâtă a presei de pe Dâmbovița (și nu numai) nu țin, nu mișcă. De la Vodă Ștefan încoace, trecând prin lunga iarnă a Imperiului, Bucovina nu s-a lăsat din poziția de încordare întru Libertate. De aceea a biruit și astăzi. Cuminte. Dincolo de predicile remarcabile ale Părinților Arhierei – aș zice în duhul Vlădicului Pimen – dincolo de mesajul Părintelui Patriarh ori al oficialităților – nu pot să nu remarc mesajul Președintelui – au fost oameni.

Cei patru „mascați” care au dus sicriul în prima seară au făcut-o cu o gingășie de gest care nu putea trece neobservat. Sunt printre oamenii pe care combinezonul nu i-a împiedicat să-și arate inima. Tristețea radioasă a călugărilor ori frumusețea gestului înfloririi catafalcului din grija de drag a oamenilor, rândurile de preoți și credincioși care – știind că nu pot participa la înmormântarea – l-au așteptat în drumul pe care Vodă Ștefan însuși îl parcurgea de la Fălticeni ori Baia către Cetatea de Scaun, cântând înlăcrimat Hristos a Înviat au fost reținute pe pelicula adevărului momentului mai atent decât pe aceea a știrilor. Am vibrat cu fiecare gest. Dar, mai ales am vibrat când cortegiul „voievodal” s-a apropiat de Putna, cetatea de Duh a Măriei sale Vodă Ștefan. Oamenii în stradă, unul lângă altul precum oștenii când trecea Voievodul, însoțiți de copii nevinovați cu flori în mână. O Țară l-a întâmpinat. Volta ușoară a cortegiului până în dreptul porților, acolo unde Părintele Stareț (apropo de știri false, era acolo!) a rostit cuvânt de rugăciune.

Ușor, apoi, cortegiul a urcat mai spre munte, spre Sihăstria de suflet a Avvei Pimen – vlădicul monah deplin – unde răzeșii de duh ai Bucovinei au dat în bucium. Vestind peste Obcine și Cer că s-a întors acasă Păstorul. Gingășia ce mi-a rupt inima ca s-o vindece a fost însă o inegalabil de diafană interpretare a Baladei lui Ciprian Porumbescu. O copilă smerită și cu teama de a nu călca linia de var trasată pe jos, ca să păstreze distanța, a pus tot sufletul copilăriei bucovinene în arpegiile inconfundabile ale Măiastrului din Stupca ce au rupt zăgazul de înalt al muzicii inimilor rănite de tristețe. Poporul cel mândru și tandru al Bucovinei a dat semn de onor la Arhiereu. Știau că a fost cu ei mereu. Că nu era străin de viața și nici indiferent la moartea lor. L-au ascultat rugându-se și acum se rugau. L-au văzut empatizând cu ei, și acum îl însoțeau. Vlădicul a dat semn și Oastea Țării s-a strâns.

Poate că nu au fost respectate toate consemnele și toate măsurile de siguranță. Poate că, pentru cei care nu trăiesc în Biserică, aceasta pare o blasfemie la religioasa pandemie ce ne bântuie. Dar pentru ei, răzeșii de duh ai Bisericii din Bucovina, altfel nu s-a putut. Poate acum vedem cu alți ochi ce s-ar fi întâmplat dacă Biserica nu s-ar fi implicat – cuminte și în respect față de hotărârile de Guvern – în vremea de rod duhovnicesc a Paștelui. Le-a fost greu oamenilor să lipsească la bătaia de clopote a Învierii.

Acum, la vremea când Păstorul merge către Păstorul cel mare, Iisus Hristos, au voit să-i dea semn Aceluia că Vlădicul Pimen nu pleacă dintr-o Bucovină pustie. Azi am văzut cu ochii ceea ce inima știa de mult timp, cu fiecare drum printre bucovineni: Bucovina e o inimă mare, uriașă, care nu uită Omenia și harul ce o ține legată de Rai! Azi a bătut în ritm de toacă, a cântat în glas de bucium și a tresărit în frison de Baladă. Îndrăznesc să spun că aceasta este una dintre minunile ultimelor zile. Într-o Țară zguduită de o ură incredibilă, suficientă să nu mai avem nevoie de dușmani ca să ne ucidem din culpă, Bucovina a dovedit că nu e totul pierdut. Că există o maree de iubire incredibilă a poporului pentru aceia care, smerit și cumpătat, țin România sus, aproape de Cer.

Cred că Pimen Arhiereul a zâmbit stingherit, azi, de atâtea gesturi de iubire. Fie să fie asta începutul învierii unui Neam ce-și negociază prea ușor sufletul cu ce-i care-i fură răzeșia! Inima Bucovinei e vie! Poate că și de aici putem face o transfuzie de plasmă duhovnicească să ne înviem Țara. Să nu o mai lăsăm în tristeți nemeritate. Bucovina a fost zilele acestea locul din România prin care Dumnezeu s-a pogorât să ne lumineze vremurile!~

Părintele Constantin Necula, Preluare doxologia.ro

Fotografie de pe pagina mănăstirii Putna
Fotografie de pe doxologia.ro

Dumnezeu să-l ierte!

În categoria Uncategorized | Etichete | Lasă un comentariu

Mai- între adevăr, bujori și citate

La Crăciunul din 2017 am primit de la buna mea prietenă, Cătălina, o agendă foarte frumoasă pentru 2018, despre care am mai vorbit atunci la momentul respectiv.

Fotografie luată de pe pagina Rezervației naturale- Bujorul de stepă – Zau de Câmpie

Se pare că 2018 a fost caracterizat prin Libertate, un cuvânt pe care abia acum am învățat să îl prețuim la adevărata sa valoare. Acum când l-am pierdut, când am renunțat de bunăvoie unii la propria libertate, când tânjim să mirosim sau să adunăm de pe câmp un buchet de flori, când o simplă plimbare în parc e privită ca un act de rebeliune supremă, iar primirea unui buchet de liliac ca un act de contrabandă, abia acum înțelegem altfel și ne raportăm cu totul diferit la acest cuvânt. Nu pot să nu mă gândesc că unii au murit pentru libertate, alții au stat ani lungi și grei în închisoare, iar noi, cei ce am primit-o de-a gata, încă nu știm cum să o gestionăm și cum să ne raportăm la ea.

revenind la agenda mea și la citatele ei, ideea este că, deși am tot citit citatele de Paulo Coelho care sunt prezente pe tot parcursul lunilor anului, cred că contează foarte mult fiecare moment în care citești un asemenea citat. Vreau să spun că sufletul tău poate să rezoneze la același citat într-un mod cu totul diferit, în momente diferite ale vieții.

Spre exemplu, luna mai era caracterizată atunci, sper că și acum, de Adevăr.

Iată citatele din luna mai, citate parcă mai potrivite ca niciodată, sau pe care eu așa le percep în acest moment al vieții și înțelegerii mele.

Ce poate fi mai rău decât o viață cenușie, tristă, în care toate zilele sunt la fel?Adulter.

Când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă . – Al cincilea munte

Ceea ce ne răneșteeste și ceea ce ne vindecă.Aleph.

Suferința din dragoste trece întotdeauna. Învingătorul este întotdeauna singur.

Florile ne învață că nimic nu e veșnic; nici frumusețea, nici ofilirea, pentru că vor da semințe noi. Spioana.

Gazela mănâncă ierburi și este sfâșiată de leu. Aici nu e vorba de cine este mai puternic, ci de cum ne arată Dumnezeu ciclul morții și al reînvierii. Iar în acest ciclu nu sunt învingători, și nici înfrânți: doar etape care se cer împlinite. – Manuscris găsit la Acra.

Ca să putem elibera energia puterii, trebuie ca slăbiciunea noastră să aibă șansa să se manifeste. – Vrăjitoarea din Portobello.

Cine știe să iubească iubește Adevărul, se bucură de Adevăr, nu se teme, fiindcă mai devreme sau mai târziu el izbăvește tot. Acela caută Adevărul cu mintea curată, smerită, fără prejudecăți sau intoleranță – și va sfârși mulțumit de ce va găsi.Adulter.

Uneori Dumnezeu poate fi aspru cu noi, dar nu ne dă mai mult decât putem duce. – Al cincilea munte. (Paulo Coelho)

În categoria anotimpuri, Uncategorized | Etichete , , | 2 comentarii

O jertfă mare a oamenilor mici

Tocmai am terminat de citit un mesaj incredibil de frumos și de profund al părintelui Necula pentru toți copiii noștri. Un mesaj despre mica lor jertfă din zilele acestea, din perioada aceasta pe care o traversăm cu toții și la care unii se adaptează mai repede, alții mai încet, alții refuză cu îndârjire să se adapteze. Am rezonat atât de mult cu textul acesta tocmai pentru că și eu am gândit de multe ori așa ca mamă de două fete, dintre care una în clasa a 8a, ca profesoară la clasa a 8a și nu numai. Toți copiii trec printr-o avalanșă de sentimente, de trăiri, frustrări, de gânduri la care nu știu să se adapteze, nu i-a învățat nimeni cum să le gestioneze.

”Golden Buzz pentru copiii și tinerii României.

Aștept cuminte, de câteva zile, o dată cu izbucnirea primăverii, să aud un mesaj către tinerii și copiii care stau închiși în casă. Au terminat jocurile, au văzut desenele și filmele, au copilărit cu părinții, responsabilizându-i. Au făcut cursuri on-line, au trăit emoția știrilor, au pus suflet în vopsitul ouălor de Paști. Au tras cu ochii la bucătăresele- mame, bunicile fiind în carantină. Desigur și tații au părut mai activi în casă.Abia acum au înțeles cât de greu le este părinților să și lucreze să și trăiască. S-au acomodat unei stări de veghe. Grele. Au răbdat cuminți. Nu, n-au mers nici la discoteci și nici la Biserică. Darurile de Paști au fost subțiri față de alți ani. S-au acomodat. Pierderea cea mai gravă însă îmi pare că și-au pierdut sărbătorile lor de generație. Nu. Nu vor mai fi niciodată în clasa a VIII-a și nici a XII-a. Au visat de la începutul anului școlar la rochii și costume, la întâlnirea de sfârșitul de clase străbătute. Au visat la buchete și bucurii, la mierea amintirii finalului de școală.

Tot ce au văzut la alții că s-a împlinit voiau în viețile lor. Pentru că tinerețea se ține și cu astfel de motivări. La fel studenții. Debusolați un pic de modul de a li se preda, s-au activat. S-au angajat voluntari pentru ceilalți. Au ținut isonul pozitiv pentru ca nu cumva ceilalți, obosiții societății să clacheze. Cum să nu iubești o astfel de generație. Am tot dat noi cu generația decrețeilor, generația Revoluției (cam tot aia, nu), acum avem generațiile Colectiv și Covid și nu o spun decât cu respect. Au fost în stare să renunțe, să reducă din nevoi cotidiene și să zâmbească. La generațiile actuale de mofturoși și răsfățați definiți de sociologi și psihologi sociali nu te-ai fi așteptat, nu? Par că și-au înțeles de-acum jertfa. Mică, în raport cu alte generații, neașteptat de rodnică – în raport cu generația lor. Printre ei sunt copiii și tinerii care în timpul acesta și-ar fi împlinit anii de buletin sau de majorat ori pur și simplu anii.

Nu pot să le dăruiesc un tort cât România. Nici nu pot decât să-i rog pe oamenii politici: Vă rog, dați un cuvânt bun copiilor și tinerilor! Încurajați-i și arătați-le un semn minimal că sunt și ei pe aici! Nu. Nu prin ordine de ministru și nici prin rânduri de ordonanțe militare! Puneți-vă pe masa de briefing de presă un buton maaare. Și apăsați pe el pentru tinerii și copiii României! De la mine un Golden Buzz prelung! Sunteți cea mai frumoasă și curajoasă generație care acum trăiește Țara! Eu n-am să mai fiu tânăr niciodată! Dar voi bucurați tinerețea de odinioară a părinților voștri! Golden Buzz!” Părintele Constantin Necula

În categoria copii | Etichete , | 4 comentarii