o intrebare
Vazând imaginea asta, cu atâtea stări pe care le stârneşte cartea, nu îmi pot reprima întrebarea:
Ce citiţi interesant zilele astea?
Încep eu:
Pe lista mea: Femei care aleargă cu lupii, scrisă de Clarissa Pinkola Estés.
Pe lista Paulei: Cartea prafului de Philipp Pullman.
Pe lista Georgiei: Întâmplările detectivului curios de Claudia Groza.
Aştept să-mi povestiţi ce aţi citit minunat în ultimul timp şi ce recomandaţi şi altora. Pupici!
Publicat în jurnal personal
Etichete carte, cărţi, carti pentru copii, carti pentru fete, recomandare carte
2 comentarii
sfarsitul vacantei
Se scurg printre râsete şi amintiri, printre deja instalatele griji pentru ziua de mâine, ultimile ore ale vacanţei de iarnă. Se duc nevăzute şi deja le ducem dorul.
Cred că nimeni nu face amr-ul orelor până va începe din nou şcoala. Toată lumea se agaţă de bucuria vacanţei care se duce cu prea mare viteză.
Sunt convinsă că în fiecare căsuţă în care sunt copii care încep mâine şcoala, se aud încă poveşti din recent terminata vacanţă, se aducă amintirile , se contabilizează clipele nepreţuite petrecute în compania prietenilor, a bunicilor, a celor ce ştiu să ne alinte, se pune la păstrat mirosul mandarinelor şi al răsfăţului.. Dar, în acelaşi timp, se ordonează frumos planurile de viitor, se înşiruie dorinţele ca boabele de mărgea, iar printre fugi, poveşti de la săniuş şi de la colindat, frânturi de teme şi vise, se numără pe ştiute sau pe neştiute orele, clipele…
Şi totuşi, mâine începe şcoala. Vă bucuraţi?
Publicat în anotimpuri, copii
Etichete #bucuriimicidinvacantamare, scoala, vacanta
Lasă un comentariu
Chiraleisa!
Anul acesta vremea a debutat asa, cam ca în pictura de mai jos. A nins mult, am avut zăpadă la fiecare sărbătoare importantă, la fel ca în amintirile noastre. Întâmplarea a făcut ca, tot umblând din casă în casă şi tot fiind mai mereu musafiri, să ne întâlnim cu preotul de mai multe ori, ba la sat, ba la oraş. De fiecare dată a fost o întâlnire plăcută, cu un amalgam de sentimente şi simţiri, care mi-au amintit mult de tot de vremea când eram fetiţă în satul bunicilor mei şi îl aşteptam pe părintele. Acolo, într-un sat îndepărtat al Moldovei, nu departe de cursul Prutului, preotul venea de două ori: o dată să vestească Naşterea Domnului, a doua oară să aducă bucuria Botezului şi să sfinţească apele. Aici, în inima Clujului, preotul vine o singură dată, iar imaginea nu e întotdeauna atât de pitorească. Neschimbată rămâne mereu bucuria din suflet.
Pictura de Vasile Branzan
Acum, Boboteaza a trecut, a trecut şi Sfântul Ioan, a rămas în schimb gerul…
-14 grade la Cluj.
Primul gand din 2019
La multi si fericiti ani, dragilor!
Aș vrea ca anul acesta nou și curat în care tocmai am intrat să fie unul bun și prosper, cu realizări frumoase pentru fiecare dintre noi.
Nu mi-am făcut liste, nu mi-am făcut promisiuni, dar mi-aș dori sa fie un an memorabil în sensul bun al cuvântului, cu lucruri demn de ținut minte, cu cât mai multe evenimente memorabile.
Să ne fie tuturor bine, să fim sănătoși, voioși și să iubim mult.
Vă îmbrățișez!
Bine ai venit 2019!
Bucuriile saptamanii
Aproape pe negandite, am ajuns si la bucuriile saptamanii de dinaintea Craciunului. Asadar, ce mi-a umplut sufletul de fericire saptamana aceasta:
- copiii de la școală, că au făcut singuri, din proprie inițiativă, un brad de toată frumusețea și l-au poziționat în fața clasei.
- tot ei că au participat la „Secret Santa” și și-au făcut mici surprize unii altora, au râs mult și s-au distrat din toată inima lor de copii.
- Bine, jocul acesta l-am jucat și între colegii de lucru. Eu am nimerit acelasi Moș ca și anul trecut, și a fost minunat, că e un Moș priceput și îndemânatic care știe să facă lucruri grozave. Iar de distrat, tot din toată inima ne-am distrat, din toata inima noastra de oameni mari, bucuroși că am ajuns în această perioadă a anului.
- vitraliile de la biserică. Sunt superbe!
- zăpada. că e încă aici.
- bucuria sinceră, nedisimualtă a unor copii mici când s-au văzut în fața unor cadouri mari.
- vecinii.
- prietenii.
- omuletii, pinguinii, stelutele, brăduții și clopoțeii de turtă dulce. încă nu i-am decorat, dar numai gândul că îi vom decora mă umple de entuziasm. De Georgia nici nu mai spun. 🙂
- colindele ce se aud în surdină.
- filmele de Crăciun.
- Vacanța…… asta mă face extra, mega, ultrafericită. Deja, de când am început-o, am dat gata o carte.
- peisajul ăsta care parcă e desprins dintr-o ilustrată.
- A, eram să uit: sunt extrem de recunoscătoare că Moșul prin magia, misterul, generozitatea și cei mai minunați oameni pe care i-a aflat el prin secretele sale, a făcut să am, sub brad, bilete la cel mai râvnit concert de anul viitor.
Publicat în anotimpuri, familie, sărbători
3 comentarii
astazi e despre Nichita
35 de ani de la moartea lui Nichita Stanescu.
Nu e nimic de povestit, mai bine las poezia sa vorbeasca…
Iarna
Decembrie
Vine-o pasare si coase
in fuioare de matase
ale norilor atlase
de tari lungi si lunecoase…
Vine-o fata si descoase
tot ce pasarea lucrase
si cu genele-i lucioase
ninge flori de nea frumoase
si-apoi le preschimba in raze
argintand carari si case…
Vine-o pasare si coase
in fuioare de matase
ale norilor atlase
de tari lungi si lunecoase…
Vine-o fata si descoase
tot ce pasarea lucrase
si cu genele-i lucioase
ninge flori de nea frumoase
si-apoi le preschimba in raze
argintand carari si case…