Se scurg printre râsete şi amintiri, printre deja instalatele griji pentru ziua de mâine, ultimile ore ale vacanţei de iarnă. Se duc nevăzute şi deja le ducem dorul.
Cred că nimeni nu face amr-ul orelor până va începe din nou şcoala. Toată lumea se agaţă de bucuria vacanţei care se duce cu prea mare viteză.
Sunt convinsă că în fiecare căsuţă în care sunt copii care încep mâine şcoala, se aud încă poveşti din recent terminata vacanţă, se aducă amintirile , se contabilizează clipele nepreţuite petrecute în compania prietenilor, a bunicilor, a celor ce ştiu să ne alinte, se pune la păstrat mirosul mandarinelor şi al răsfăţului.. Dar, în acelaşi timp, se ordonează frumos planurile de viitor, se înşiruie dorinţele ca boabele de mărgea, iar printre fugi, poveşti de la săniuş şi de la colindat, frânturi de teme şi vise, se numără pe ştiute sau pe neştiute orele, clipele…
Şi totuşi, mâine începe şcoala. Vă bucuraţi?
