Anul Cocosului de Foc

Imagini pentru anul cocosului

🎉🐔🎉🐔🎉🐔

Astăzi este începutul Anului Nou chinezesc. Potrivit zodiacului chinezesc, începe anul cocosului, nu un cocoş oarecare, ci unul special.                                                Din 28 ianuarie 2017 până pe 15 februarie 2018, în zodiacul chinezesc este Anul Cocoșului de Foc.        

Anul  cocoşului  include: 1909, 1921, 1933, 1945, 1957, 1969, 1981, 1993 şi 2005.                                   

ANUL COCOSULUI
22 ian 1909 – 9 feb 1910 – PAMANT
8 feb 1921 – 27 ian 1922 – METAL
26 ian 1933 – 13 feb 1934 – APA
13 feb 1945 – 1 feb 1946 – LEMN
31 ian 1957 – 17 feb 1958 –
FOC
17 feb 1969 – 5 feb 1970 – PAMANT
5 feb 1981 – 24 ian 1982 –
METAL
23 ian 1993 – 9 feb 1994 – APA
9 feb 2005 – 29 ian 2006 –
LEMN
28 ian 2017 – 15 feb 2018 –
FOC

2017, anul Cocosului de Foc. Horoscop chinezesc 2017 pentru fiecare zodie

Noi avem in familie un cocoş, fetiţa noastră mai mare. Voi aveţi Cocoşi în familie? Sunteţi un Cocoş?

🎉🐔🎉🐔🎉🐔🎉🐔🎉🐔🎉🐔🎉🐔

 

Publicat în sărbători, Uncategorized | Etichete , | 4 comentarii

Schimb de locuri…

Zilele acestea au fost în mare fierbere, atât la noi, cât şi peste tot în lume. Iar oamenii, constat tot mai mult, îşi dau drumul la gură tot mai mult, fără o analiză minimă a lucrurilor.

Vinerea trecută am rămas la şcoală, deşi mi se terminaseră orele, să mă uit alături de alţi colegi la jurământul depus de noul preşedinte american. După cum probabil ştiţi, fotografiile de la eveniment au făcut repede înconjurul lumii. Printre ele, s-a aflat şi fotografia aceasta. Prima data a circulat doar varianta de mai jos, cu imaginea din 2017, evident. Toată lumea si-a dat cu părerea emiţând tot felul de maxime si cugetari, mai mult sau mai putin politicoase la adresa sotilor Trump, cea mai utilizată fiind aceea că banii nu pot cumpăra fericirea, aluzie clară  şi vehiculată fără perdea. În schimb, toate părerile erau favorabile cu privire la cuplul ex-presidential, care arăta mult mai relaxat, fata de actualul cuplu de locatari ai Casei Albe, la adresa căruia cuvintele nu erau prielnice, ca să mă exprim civilizat.

Fotografia postată de 9GAG.

Abia mai apoi a apărut si fotografia din 2009, de unde se vede treaba, ca poti sa te iubesti oricat de mult, dar tot sa fii serios si oarecum ingrijorat intr-un asemenea moment. Mai apoi fotografia a fost plasata in mult mai potrivita categorie „acel moment când nu mai e problema ta…” 🙂                                                                                                                                   Mie mi s-a părut formidabilă remarca care spune că faţa lui Trump se încadrează la „acel moment când îţi dai seama că ai aplicat pentru un job doar pentru distracţie şi realizezi că  atunci chiar eşti angajat.” 🙂 🙂 🙂                                                                                                         Si inca o fotografie cu oamenii acestia distinsi, frumosi, eleganti, importanti…

Fotografia postată de Marius Albin Marinescu.Cu privire la situaţia de la noi din ţară nu îndrăznesc să spun ceva. Ştiu că încă fierbe… 🙁

Publicat în Uncategorized | Etichete , | 4 comentarii

24 ianuarie

Ce sărbătorim la 24 ianuarie?                                                                                                                158 de ani de la Unirea Principatelor Române sau Mica Unire.                                                   Asta aşa, dacă tot stăm mâine acasă, să ştim de ce 🙂  Bine, informaţia nu e pentru voi cei ce mâncaţi istoria la micul dejun, ci pentru alţii. Am avut surpriza să întreb la clasă ce sărbătorim la 24 ianuarie, dacă tot e zi liberă, şi să fiu privită cu ochi senini şi guri închise.  Mai jos e programul prin care se sărbătoreşte ziua aceasta la Cluj, plus menţiunea că intrarea la patinoarul din Piaţa Unirii este liberă în 24.

Fotografia postată de Emil Boc.

Iar dimineaţa, cu siguranţă vor fi depuneri de coroane şi celebra paradă militară.

Să vă bucuraţi de odihnă şi relaxare!

Publicat în aniversare, sărbători | Etichete , | 6 comentarii

Jurnalul unei femei simple

Astăzi… vineri, 20 decembrie 2017.                                                                                                   Afară … este o zi foarte rece. Sunt -14 grade si se simt ca -14 grade, ca sa citez termometrul meu virtual. Toti copiii pe care i-am intâlnit acum dimineata in drum spre scoala, in timp ce o duceam pe mezină, spuneau că îşi simt nările lipite 🙂                             Mă gândesc … că aproape a trecut ianuarie, dar e foarte bine că este încă ger, deşi noi nu suntem, din păcate, norocoşii care să se bucure şi de zăpadă.    Dar şi gerul e bun, că mai distruge microbii.                                                                                                                                  O veste nouă: pe care sunt convinsă că aţi aflat-o cu toţii e că suntem liberi luni şi marţi. Marţi, 24 ianuarie, e zi liberă naţional, ca şi 1 decembrie, iar luni e prin hotărâre guvernametală.                                                                                                                                             Din locurile de unde învăţăm … de la viaţă şi de la moarte. Mai mult de la cei care luptă pentru o fărâmă de viaţă. Ieri am văzut o fetiţă aflată pe patul de moarte. Deşi tot îmi tot repet, doar-doar voi ajunge să cred că nu mă afectează puternic, totuşi nu sunt de piatră. Înainte de Crăciun am scris teza în locul ei. Ea nu putea scrie, dar fară să vadă textul îmi dădea nişte răspunsuri extraordinare. Avea un creier jos pălăria. Ieri am aflat că e în stadiu final şi am fost să o văd. Ce m-a îngrozit cel mai mult a fost să constat cât de repede a putut evolua boala asta sinistră, fir-ar ea de boală-
Sunt recunoscătoare pentru că…  am copii sănătoşi. Chiar dacă eu mai trec uneori prin tot soiul de lururi, copiii sunt sănătoşi, iar asta e minunat.                                             Din bucătărie…  mâncăruri de tot felul, ciuperci, salate, multe fructe, piure şi chifteluţe.
Cu ce sunt îmbrăcată…  cu haine comode de casă, deşi imediat mă pregătesc de plecare,.                                                                                                                                          Citesc…  Cronicile familiei Kane. vol 3 Umbra Şarpelui de Rick Riordan. Da, ştiu, cărţi pentru copii şi adolescenţi, dar îmi place foarte mult şi mă relaxeaxă.
Ceea ce astept (sper) … să ne iasă toate micile planuri aşa cum vrem, să ne bucurăm de weekendul acesta, să ne odihnim şi să ne pregătim fizic şi sufleteşte de perioada care vine.       Ce mai meşteresc… nu prea multe acum, doar am adunat tot felul de materiale de care suntem mândri nevoie mare.  Paula deja visează la atelierul de mărţişoare.                      Unul dintre lucrurile mele preferate …  să stau în casă la caldură şi să privesc cum ninge.  🙁                                                                                                                                        Ascult... murmurul străzii.                                                                                                                În casă… e ordine şi bine.                                                                                                        Zilele trecute... au fost  destul de încărcate. Am fost prinsă cu fetele, cu şcoală.              Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … au incluse în ele aceste zile libere, de care sper să ne bucurăm şi să ne încărcăm baterile.

Un citat

,,Un om la 20 de ani trebuie sa fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat si la 60 stimat”.
Grigore Moisil.

Constat că mă situez între apreciere şi invidie 🙂 🙂 🙂

Mai multe despre ale noastre preocupări puteţi citi pe un tărâm cu vise si visuri.

Un sfărşit de săptămână superb vă doresc!

Publicat în jurnal personal | Etichete , , | 12 comentarii

Un trist fapt divers

Astăzi ni s-a furat trotineta din faţa casei. Am vrut iniţial să scriu că a dispărut, dar nu e tocmai corect, că nu a dispărut aşa pur şi simplu, nu s-a dezintegrat în neant, nici nu a fost absorbită într-o misterioasă gaură neagră. A fost furată, din păcate. Acesta e tristul adevăr.  Deşi e iarnă şi nu e tocmai vremea ei, dar pentru că la noi nu e zăpadă, fetele o foloseau să meargă la bibliotecă, la şcoală, la gimnastică… Era lăsată în curtea noastră, lângă uşa casei.             Era… 🙁 🙁 🙁

Publicat în familie, Uncategorized | Etichete | 6 comentarii

Jurnalul unei femei simple

❄️❄️Astăzi… duminică, 15 ianuarie 2017. Este ziua lui Eminescu, prin excelenţă, a culturii române şi a altor prieteni norocoşi care s-au născut într-o zi aşa frumoasă şi binecuvântată de Dumnezeu.                                                                                    ❄️❄️    Afară … este o zi rece. Nu ninge, din păcate. Au fost câteva încercări timide, dar zăpada încă se lasă aşteptată.                                                                                               ❄️❄️      Mă gândesc … că deja am ajuns la mijlocul iernii.                                      ❄️❄️   Din locurile de unde învăţăm … de la cei de lângă noi, de la oamenii decenţi, modeşti şi sufletişti care ne înseninează mereu zilele, şi de la noi înşine, din puterile pe care le arătăm când ne aşteptăm mai puţin, din visele pe care ni se împlinim sau la care  am fost nevoiţi să renunţăm sau, dimpotrivă, am renunţat de bună voie, ca la o haină care nu ni se mai potriveşte.
❄️❄️Sunt recunoscătoare pentru că…  am avut zile liniştite, chiar dacă pline cu tot felul de evenimente.  Georgia a fost ieri pentru prima dată la patinoar şi  a patinat superb, foarte sigură pe ea, de parcă făcuse asta în fiecare iarnă a vieţii ei, iar ăsta e un motiv pentru care să fiu recunoscătoare.                                                                                  ❄️❄️ Din bucătărie…    supă cu tăiţei, papanaşi şi pârjoale.
❄️❄️  Cu ce sunt îmbrăcată…  cu haine comode de casă.                                ❄️❄️   Citesc…  ultimul număr al revistei Cosmopolitan, găsită aseară pe pernă, când m-am băgat în aşternuturi. 🙂
❄️❄️   Ceea ce astept (sper) … să termin la timp de corectat toate tezele. Încă mai am la câteva clase.                                                                                                                               ❄️❄️     Ce mai meşteresc… nu prea multe acum, doar am adunat tot felul de materiale de care suntem mândri nevoie  mare.                                                                                                                                                             ❄️❄️ Unul dintre lucrurile mele preferate …  să stau în casă la caldură şi să privesc cum ninge.                                                                                                                         ❄️❄️         Ascult... cum se joacă fetele unele cu altele.                                                 ❄️❄️        În casă… e ordine şi bine.  Săptămâna care s-a terminat am desfăcut şi noi bradul, iar acum parcă îmi plipseşte.                                                                                           ❄️❄️     Zilele trecute... au fost  destul de încărcate, nici nu ştiu când au trecut. Anul acesta a început cumva aşa pe repede înainte. Am avut puţin timp de tras sufletul, în vacanţă, dar l-am folosit pentru a ne revedea cu cât mai mulţi prieteni dragi, iar o dată ce a început şcoala parcă totul capătă o viteză tot mai mare.                                               ❄️❄️   Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … au fost deja împlinite, am avut o aniversare în familia lărgită şi am petrecut clipe minunate împreună cu bunicul.                                                                                                                                            ❄️❄️ Un citat : „Recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă.” Mircea Eliade

Mai multe despre ale noastre preocupări puteţi citi pe un tărâm cu vise si visuri.

Mai participă la acest proiect:
Iuliana  O săptămână cât mai frumoasă să aveţi!
Publicat în jurnal personal | Etichete , | 12 comentarii

Un banc de sezon…

Într-o iarna, în toiul noptii, Ion este trezit din somn de batai puternice
în geam
-Alo, e cineva acasa?
Deschide Ion geamul, la care individul care batea îl întreaba:
– Nu va suparati, aveti nevoie de lemne?
– N-am nevoie, domnule. Lasa-ma sa dorm, ca e 12 noaptea.
Peste 10 minute, iarasi batai:
– Nu va suparati, aveti nevoie de lemne?
– N-am nevoie, domnule. Nu esti sanatos la cap, sa ma trezesti pentru asta la miezul noptii?
Peste înca 10 minute, alte batai:
– Nu va suparati, aveti nevoie de lemne?
– Domnule, daca nu ma lasi în pace, chem politia.
În fine, individul pleaca. A doua zi dimineata, în adapostul pentru lemne, Ion nu mai gaseste nici un lemn, în schimb gaseste un bilet: “Sa nu zici ca nu te-am întrebat”

Publicat în anotimpuri | Etichete , | 8 comentarii