Cronică de vacanță

Prima zi oficială din vacanța mare a fost una extrem de bună, cu activități pe măsură, doar că din punct de vedere meteorologic nu a fost chiar grozavă. Ploaia a avut planurile ei și nu prea a ținut cont de ale noastre, chiar dimpotrivă aș spune, dar despre asta ziua tot a fost perfectă și a avut farmecul ei, așa ploioasă și noroioasă cum a fost.

Așadar, inventarul micilor bucurii din vacanța mare:

  1. (12)Zi petrecută alături de mezină și de finuța noastră, Bogdana.
  2. (13)Vizitarea pe timp de ploaie a bazei aeriene de la Luna .
  3. (14)Am urcat pentru prima dată într-un elicopter.
  4. (15) Am vizitat grădina zoologică din Târgu Mureș.
  5. (16) Întâlnirea cu  un arici.
  6. (17) Am vizitat o mică făbricuță de făcut ulei presat la rece, celebra Luna Solai, cea care face uleiurile de la Luna, și am gustat din toate bunătățile posibile
  7. (18) răsfăț al simțurilor, răsfăț olfactiv de data asta, prin descoperirea unui gel de duș făcut din rubarbă. De câte ori îl folosesc, am senzația că tocmai am ieșit dintr-o oală cu compot.
  8. (19) Georgia citește în tandem Zâmbește de Raina Telgemeier. Ea a citit cartea și singură o dată, dar acum a descoperit bucuria cititului împreună.
  9.  (20) Mănăstirea Recea văzută la ceas de seară.

 

Publicat în anotimpuri, jurnal personal | Etichete , , | 4 comentarii

Cronica de (inceput de) vacanta

Pot spune că sunt în vacanță. Cel puțin psihic am intrat în vacanță, deși oficial maine e prima zi din vacanța de vară. Fizic voi mai merge o perioadă la școală, nu foarte lungă, e drept, îmi voi da și anul acesta bac-ul 🙂 și tot așa, câte o activitate presărată de ici, pe colo, să nu-mi ies din mână, dar deja toate astea îmi provoacă bucurie, nimic nu mă neliniștește, psihic sunt deja pe modul relaxare.

Sfârșitul de an a fost foarte frumos și emoționant și la mine și la fete. Multe flori, multe diplome, cărți minunate, lacrimi, promisiuni, amintiri…

Vacanța a debutat cu :

  1. patru copii înghesuiți pe bancheta din spate a unei mașini, devorând gogoși
  2. înghețată Corso
  3. din nou gogoși făcute și mâncate împreună cu vecinii de data asta
  4. shopping cu prietenele
  5. multă zmeură culeasă de pe tufele noastre de zmeură, dar și de peste tot unde am găsit
  6. o petrecere ieri la un băiețel la un club de escaladă
  7. o altă petrecere la o fetiță astăzi la laser tag
  8. două bilete primite la meciul Generația de aur-Vedetele Barsa – pe care însă le-am refuzat pe motiv de suprapunere cu petrecerea pentru copii. Cine ar mai alege între a merge la un asemenea meci și a sta între copii, copiii, dar asta e, se vede că ne lasă tinerețea 🙂 🙂 🙂
  9. un frigider nou achizitionat (nu de alta, dar avem planuri mari ce includ multă, multă înghețată)
  10. deja prima carte nouă terminată, plus una recitită: hip! hip! ura!
  11. fetiță mare plecată în prima ei tabără.

În jurnalul meu, cel cu citate din Paulo Coelho, la paginile acestor zile stă scris:

Un războinic al luminii, când începe ceva, merge până la capăt. (Manualul războinicului luminii)

Cine nu va renunța să caute va învinge. (Brida)

și

Dragostea nu este doar un sentiment; e o artă. Și, ca orice artă, nu ajunge inspirația, trebuie și multă muncă. (Adulter)

Le iau pe toate drept semne.

Zi minunată!

Publicat în anotimpuri, copii, jurnal personal | Etichete , , , , , , | 3 comentarii

Vacanţă plăcută!

Fotografia postată de Velvet Elegance.

Astăzi nu pot să scriu decât atât: vacanţă plăcută!

A fost o perioadă extenuantă acum la sfârşit de an şcolar, cu foarte multe evenimente adunate. Multe lucruri s-au petrecut într-un ritm alert, uneori în învălmăşeală, fără a avea timp să le savurez şi să le conştientizez însemnătatea. Unele lucruri aş fi vrut să le fac mai pe îndelete, ba chiar altfel dacă s-ar fi putut. Dar timpul trece nemilos.

Abia aştept să vină vacanţa să mă pot bucura de o mulţime de lucruri pe care tot le-am amânat. Abia aştept să mă bucur de fiecare şi să apuc să scriu despre tot ce îmi umple sufletul de bucurie. Lucruri care mi-au făcut inima să-mi explodeze s-au tot întâmplat şi până acum, doar că efectiv nu am mai avut resurse fizice să le aştern aici. Dar sper ca vacanţă să aducă răgazul mult dorit…

O vară bună, dragilor!

 

Publicat în anotimpuri | Etichete | 2 comentarii

De la frangere…

Recunosc, e micul meu vis împlinit.

Fotografia postată de Casa Priscila.

De când am aflat de conferinţă, de la sfârşitul anului trecut, mi-am dorit tare mult să pot ajunge să merg. Deşi oficial înscrierile s-au putut face până în 30 aprilie, că aşa scria pe toate afişele, în realitate primele 800 de locuri s-au epuizat în câteva zile de la startul înscrierii. A fost nevoie de o suplimentare de 400 de locuri să mai apuc şi eu un bilet, deşi le urmăream şi am stat cu ochii pe ele ca pe butelie.

Nu ştiam prea multe de autoare, decât că O mie de daruri făcuse furori cu ceva vreme în urmă.

Pe site-ul conefrinţei scrie că Ann Voskamp, soție de fermier – cum îi face plăcere să se prezinte –, este mama a șapte copii plini de viață, cel de-al șaptelea fiind o fetiță adoptată din China. Pe lângă faptul că e soție și mamă, Ann este autoarea a patru volume de mare succes, trei dintre ele fiind traduse și în limba română: O mie de daruri, Cel mai mare dar și Calea frângerii.
Prima ei carte, O mie de daruri, şi-a păstrat poziția de bestseller timp de 60 de săptămâni, fiind vândută în peste un milion de exemplare și tradusă în 22 de limbi.
Revista Christianity Today o situează pe Ann Voskamp între cele 50 de femei care au influențat cultura și biserica de astăzi, iar blogul ei se află în topul celor mai accesate și mai citite site-uri creștine: annvoskamp.com.

„ÎI SPUN LUI DUMNEZEU: NU VREAU DE FAPT MAI MULT TIMP, NU VREAU DECÂT SĂ AM TIMP DESTUL. DESTUL CÂT SĂ RESPIR ADÂNC, SĂ VĂD CU ADEVĂRAT, SĂ RÂD ÎNDELUNG; SĂ-ȚI DAU ȚIE SLAVA, SĂ GUST ODIHNA ADÂNCĂ, SĂ CÂNT DE BUCURIE; DESTUL TIMP ÎNTR-O ZI CÂT SĂ NU MĂ SIMT HĂITUITĂ, PRESATĂ, DISPERATĂ SĂ TERMIN TOATE TREBURILE – IERI. ÎNTR-O LUME CU PERECHI DE VITE DE ÎNCERCAT, OGOARE DE INSPECTAT, PROBLEME DE REZOLVAT, ÎN VITEZA SECOLULUI DOUĂZECIȘIUNU CU OMNIPREZENTUL LUI SLOGAN ,,TRĂIEȘTE CLIPA,,- LUCRU LA CARE NIMENI DIN CEI ANGRENAȚI DE VÂRTEJ NU PARE SĂ SE PRICEAPĂ – CINE ÎȘI FACE ÎNTR-ADEVĂR TIMP PENTRU O VIAȚĂ ÎN CARE ȘI SUFLETUL ȘI TRUPUL TRĂIESC ÎN ARMONIE CU DUMNEZEU? CINE ÎȘI FACE TIMP SĂ IA HAINA DIN CUIER ȘI SĂ IASĂ SUB CERUL LIBER, ÎN AER LIBER ȘI ÎN VERDE, MINUNÂNDU-SE DE ELE ÎN LUMINA LUI ACUM – TIMP RĂSFRÂNT ÎN PRISMĂ?
VREAU DOAR SĂ AM TIMP CÂT SĂ NU LAS SĂ TREACĂ PE LÂNGĂ MINE SINGURA VIAȚĂ PE CARE O AM.
PE PIELEA MEA SE SPARGE UN BALON DE SĂPUN: PIELE DE LUMINĂ, DE APĂ ȘI DE AER SUSPENDATE SFERIC. CINE ARE TIMP PENTRU AȘA CEVA?
EU, DOAR FIINDCĂ FUSESEM ATENTĂ.
FIINDCĂ LISTA CELOR O MIE DE DARURI MĂ FACE SĂ FIU LA PÂNDĂ, CU OCHII DUPĂ ÎNCĂ UNA…ȘI ÎNCĂ UNA…ÎNCĂ O CLIPĂ CARE POARTĂ ASCUNSĂ FRUMUSEȚEA, AȘA CUM FEMEIA ÎȘI POARTĂ FRUMUSEȚEA ÎN PÂNTEC.”
(O MIE DE DARURI – ANN VOSKAMP)

Eu doar O mie de daruri am citit, pe celelalte cărţi încă nu, dar abia aştept să o aud. Vă ţin la curent cu ceea ce spune. 🙂

 

Publicat în jurnal personal, viata in cluj | Etichete , | 4 comentarii

urare

Astazi este zi de mare sărbătoare creştină.

La mulţi ani cu multe bucurii tuturor sărbătoriţilor zilei! Să vă bucuraţi de tot şi să vi se împlinească multele urări primite!

Să trăiţi întru mulţi ani cu sănătate şi cu împliniri: Constantin şi Constantina, Costel, Costică, Costache, Elena, Lenuţa, Lenuş, Ileana, Ilenuţa!

Fotografia postată de The Beauty of Every  Season.

Zi de poveste!

Publicat în aniversare, anotimpuri, sărbători | Etichete , | Lasă un comentariu

Vremea cireşelor

A sosit şi mult-aşteptata vreme a cireşelor. Deocamdată sunt mai mult în bancuri decât în gură. De pus la urechi, nici nu mai spun…

Au începu deja pe net bancurile cu cireşe, cu preţul cireşelor mai precis, preţ care e tot mai mare şi mai mare de la an la an…

Nu mă satur să văd cât de mult lucrează imaginaţia românilor. Deh, ei sunt ăia care până nu de mult aveau tot felul de  borcane cu dulceaţă de cireşe negre, roşii, amare, albe… Ehehehei! pofta în cui de acu…

Îmi plac la nebunie tot felul de imagini apărute pe internet în care oamenii fac haz de necazul lor şi al altora ca ei.

Fotografia postată de No, tulai Doamne.

Fotografia postată de No, tulai Doamne.

Fotografia postată de No, tulai Doamne.

Fotografia postată de No, tulai Doamne.

Fotografia postată de No, tulai Doamne.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de No, tulai Doamne.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

Fotografia postată de Taiem frunze la caini.

– Negrule, cireşule,
gândul rău te-mprejmuie.

Jinduiesc la taine coapte
guri sosite-n miez de noapte.

Om şi păsări, duhuri, fluturi,
nu aşteaptă să te scuturi.

Prea eşti plin de rod şi vrajă,
vine furul, pune-ţi strajă!

– Las’să vie, să culeagă,
vara mea rămâne-ntreagă.

Stelele deasupra mea
nimeni nu mi le-a fura! (Lucian Blaga, Belşug)

Publicat în anotimpuri | Etichete , , , , | 8 comentarii

13 ani

Vineri a fost ziua ei, a surioarei mai mari.

13 ani! Are deja 13 an! Avem fată de 13 ani. Nici nu îmi vine să cred. De 13 ani sunt mamă!

E un copil tare bun, blând, dulce, docil, prea docil, fară aere de adolescentă. Din când în când mai ridică tonul la soră-sa, dar se temperezează automat.

E frumoasă, teribil de frumoasă, că doar e a noastră, cu alură de domnişoară.

Fix de ziua ei a fost la un concurs şi s-a descurcat destul de bine. Violoncelul face parte din inima ei deja, iar la fel ca şi inima, o mai ia uneori la trap, ritmul lor e mai greu de stăpânit.

Citeşte mult, se joacă cu multă răbdare cu soră-sa mai mică şi mai năbădăioasă, îi citeşte şi ei, adună în fiecare săptămână câte o gaşcă în jurul ei pe care o duce la bibliotecă. Are o zi preferată din săptămână când merge cu toţi copiii şi citesc acolo cu toţii şi petrec timp de calitate unii cu alţii.

Îi plac mult jocurile de strategie. Din păcate are puţini parteneri de joc, asta şi pentru că ea e mereu cea care câştigă, fără a fi o fire prea competitivă de felul ei.

În ultima vreme a început să-i placă serile de filme. Mai ales serile de sâmbătă sunt , câteodată, când timpul e mai generos cu noi, seri în care facem maraton de filme. De obicei, nu e singură, că nu ar avea niciun farmec să te uiţi de unul singur la filme, fără a avea cu cine să comentezi şi cu cine să râzi de jocul mai bun sau mai slab al actorilor.

E tot teribil de timidă. Asta nu s-a schimbat cu trecereea timpului. Încă aşteptăm. E atât de timidă şi mereu atentă doar la nevoile celorlalţi,  încât astăzi a mers cu prăjiturile în geantă, dar pentru că doamna dirigintă era prea ocupată în pauză, iar ea doar în ora dumneaei îşi propusese să servească, nu a îndrăznit să o deranjeze şi s-a întors cu prăjiturile acasă. Da. Mai avem şi din astea. Apoi a plâns pe canapea. Mai avem de lucru, nu glumă…

Iubeşte istoria, tot ce ţine de zei şi cetăţi, geografia, franceza, matematica, matematica şi iar matematica. E singurul copil pe care îl cunosc care să nu se plâns absolut niciodată că matematica e grea.

De puţin timp poartă ochelari. E mioapă. Incepe adolescenţa sub semnul miopiei, ca într-un roman de Eliade.

Anul acesta a fost anul în care, împreună cu corul în care este, a făcut senzaţie. A mers la o mulţime de concerte, care de care mai frumoase, cea mai mare realizare  a lor a fost premiul I la olimpiada pe ţară.

Paula noastră a crescut. Şi tot creşte…

Contour down: 362 de zile până la buletin…

Publicat în aniversare, copii, familie, sărbători | 15 comentarii