Arhive etichete: necrolog

O veste tristă

Ce veste tristă astăzi! Am tot sperat să fie un fals, să nu fie adevărat. Petrică Mîțu Stoian a plecat să le cânte de acum îngerilor, că oamenilor le-a cântat destul și la bucurie și la supărare. Cu toate că … Continuă să citești

În categoria Uncategorized | Etichete , | Lasă un comentariu

Părintele Gherasim Mariș a plecat spre îngeri

Chiar nu aș vrea să îmi transform pagina aceasta într-una de necrologuri, dar acest octombrie e foarte trist. Pe cât e de frumos și de plin de culoare, de soare, pe atât de dureros și plin de lacrimi este. Numai … Continuă să citești

În categoria anotimpuri, jurnal personal | Etichete , , , | 2 comentarii

Tristeți de octombrie

Două înmormântări în două zile consecutive. Octombrie și-a cerut tributul lui de lacrimi amare. Ultimele lui zile au fost senine la suprafață, dar tulburi în interior. A plecat spre stele și ultimul bunic. Bunicul matern al soțului. Ultimul străbunic al … Continuă să citești

În categoria familie | Etichete , | Lasă un comentariu

O să ne fie dor…

O să ne fie dor și o să ne doară sufletul… Cuvintele sunt de prisos și ele nu pot surprinde chiar tot. A fost un om cum rar se mai nasc pe acest pământ. A fost un om cu totul … Continuă să citești

În categoria anotimpuri, Uncategorized, viata in cluj | Etichete , , | Lasă un comentariu

Preasfințitul Vasile s-a mutat la cer

De astăzi avem încă un priten în rai. Așa cred. Așa trebuie să fie. Nu știu cum arată sfinții, nesfinții sfinți, cei care trăiesc printre noi, dar dacă ei există și dacă ne este ingăduit să trăim printre ei, atunci … Continuă să citești

În categoria Uncategorized, viata in cluj | Etichete , , | Lasă un comentariu

Un ultim omagiu

~Am cules întreaga zi roua lacrimii din gene. Bucovina și-a plâns Păstorul. Plecat la vreme de pandemie parcă să-și însoțească morții Sucevei din pricina bolii. I-a fost greu să-i lase singuri. Iar celor vii le-a fost greu să-l lase să … Continuă să citești

În categoria Uncategorized | Etichete | Lasă un comentariu

Toamna…

Toamna… încă are puterea de a rupe bucăţi din inima mea. îmi demonstrează, încă o dată, că am de ce mă teme de teme, am de ce simţi un fior la sosirea ei. îmi arată cu nu degeaba o consider … Continuă să citești

În categoria familie, jurnal personal, Uncategorized | Etichete | 4 comentarii