Scrisoare și răspuns

Astăzi am citit, pentru un proiect la care lucrez, poezia Scrisoare de Ana Blandiana. Ideea e că, cititind-o, mai gândit, mai în glumă mai în serios, dacă cumva soarele ne-a răspuns acum. V-o mai amintiți? Sună așa…

Mult stimate astru auriu,                                                      

Sau, mai simplu, dragă soare,

M-am hotărât să-ţi scriu

O scrisoare.

Nu c-aş şti să scriu cine ştie ce –

De ortografie mă apucă frica

Şi mama, când e supărată, zice

Că scriu mi-au ca pisica –

Dar am aflat

Că numai şi numai de tine

Depinde cu adevărat

Vacanţa şi vara cât ţine.

De aceea m-am hotărât,

Stăpân al vacanţelor şcolăreşti,

Să te conving să o lungeşti

Cât de cât;

Să mai stai vreo două luni pe loc,

Să rămână vara neschimbată,

Iar de-ţi va fi greu, ca răsplată,

Iarna poți să nu mai vii deloc.

(Oricum, iarna tu ştii doar să strici,

Să ne moi gheţuşul, să topeşti nămeţii,

Când apari tu, nu se poate nici

Să mă bat cu bulgări cu băieţii!)

Sau şi mai grozav ar fi – ştii cum? –

Să țină vacanţa-acum vreo zece ani…

Pentru şcoală, iarnă, frig, oricum

E destulă vreme când vom creşte mari.

Sigur, tu poţi să alegi oricare

Dintre căile de care eu îţi scriu,

Doar să crească puțintel vacanţa mare

Şi să-nceapă şcoala mai târziu.

Tare-aș vrea să știu ce-o să urmezi,

Dar cum sper că te-am convins un pic,

Îți aștept răspunsul și semnez

Eu și cu pisoiul Arpagic.

Ei, ceziceți? E posibil să am dreptate? 🙂 🙂 🙂

Acest articol a fost publicat în creatie și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud