L-am pierdut pe Oreo.

De ieri suntem copleșiți de tristețe. L-am pe pierdut pe Oreo, motanul nostru. Cred că a sărit de la balcon. Nu era prima dată când sărea. A mai făcut-o de câteva ori, dar de fiecare dată am fost pe fază și l-am găsit repede. Acum am crezut că doarme cu fetele și nu am sesizat lipsa lui decât la ora la care de obicei începea a mieuna după hrană.

Am răscolit tot cartierul după motanul aceasta cu șosețelele lui curate și cu mustățile albe. Parcă a intrat în pământ. Am scris și pe diferite grupuri locale. Am pus afișe peste tot. Au scos fetele la imprimantă și au lipit pe o rază mult mai mare. Niciodată nu știi cât de departe poate să meargă o pisică dacă îi este frică.

La Moldovița umbla de capul lui, că l-am luat cu noi peste tot, inclusiv in vacanțe. Astă vară aproape două luni a stat la munte. Dar pe aici nu umbla singur. Tare mi-e teamă că s-a depărtat prea mult și nu știe să se întoarcă. În plus, după cascadoria cu balconul, tare mi-e teamă să nu fie rănit.

Fetele sunt tare, tare triste, iar noi suntem și noi triști de tristețea lor. Nimeni nu pare a-l fi văzut. Deocamdată mergem în căutrea lui și seara, și în zori, și la ore cât mai diferite și așteptăm…

Ar putea fi o imagine cu pisică

Acest articol a fost publicat în copii, viata in cluj și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud