Început de noiembrie.

Prima zi a ultimei luni de toamnă a adus cu ea o atmosferă aparte. A fost frumos astăzi la Cluj, a fost soare, chiar dacă cu dinți și chiar și cu măsele uneori 🙂 . Mi-a plăcut că totul era îmbrăcat într-o lumină caldă, mierie, dar o miere din aceea mai închisă la culoare, mai caramelizată.

Deși e vacanță, copiii s-au bucurat de ea, chiar dacă au mai făcut și ceva teme, iar eu am profitat să imi reactualizez diferite baza de date, deci tot muncă pentru școală. Mai ales cu copiii din clasa a VIII-a tot intru pe platformă și discutăm, păstrăm legătura, le răspund mereu la toate întrebările, nu pot să îi las să se simtă ai nimănui. Și așa unii recunosc că sunt cuprinși de tot soiul de depresiii sau de stări mai mult sau mai puțin anxioase pe care nu știu și nici nu pot să le gestioneze. Nici părinții nu știu întotdeauna cum să reacționeze, îi tot pun să lucreze, să nu piardă timpul, să se pregătească de examene. Ei, dragii de ei, ar profita de vacanță uniii dintre ei, s-ar odhni că știu că atunci când se întorc la școală profesorii îi iau de odihniți, dar ar și munci, să nu se simtă vinovați pentru timpul care trece așa cu viteză. Așa că eu, măcar moral, dar și din alte puncte de vedere, sunt lângă ei să îi ascult și să îi îndrum. În plus, am lucrat și cu și pentru copiii de la excelență, tot așa să pregătim materiale pentru perioada ce va veni. Cu toate că se anunță că nici anul acesta nu vor fi olimpiade, unii copii nu renunță la pregătire, nu renunță sau nu vor să renunțe la toate acele exerciții creative care le pun creierele la muncă.

Săptămâna aceasta cât am stat ân vacanță am profitat totuși și m-am odihnit destul de mult, am și muncit, dar cumva mai în ritmul meu, nu forțat.

Am adoptat și câteva obiceiuri bune care sper să mă țină măcar până la sfârșitul iernii:

♥♥♥am aprins în fiecare zi o căndeluță. Cum am și avut atâția oameni dragi care au murit săptămâna aceasta, nu ni s-a stins luminița flăcării din casă. În plus, dă acelui colț o atmosferă cu totul specială.

♥♥♥am făcut zilnic ceai și am reînviat tradiția ceainicului așezat frumos pe masă. Îmi place să văd ceanicul plin. Am o colecție de ceainice și de ceșcuțe, care mai de care mai delicate și mă bucur de orice ocazie să le folosesc.

♥♥♥ascultăm radioul. Chiar și acum seara, în surdină, se aud unele melodii vechi care îmi trezesc nostalgii.

♥♥♥am citit mult, mai ales seara.

♥♥♥ ultimul nu e un obicei nou, e vechi de când pandemia și chiar un pic mai vechi, dar l-am continuat și sper să îl continuăm ani mulți: am cinat în fiecare seară cu vecinii.

Am citit la unele fete mai optimiste, la Irina și Corina, că își doresc să scrie în fiecare zi câte un articol. E o provocare drăguță. Chiar mi-aș dori să pot și eu reuși. Vă voi ține la curent.

Voi ce așteptări aveți de la luna care tocmai începe?

Acest articol a fost publicat în anotimpuri, jurnal personal, viata in cluj și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud