31 ianuarie –6 ani de la mutarea în veşnicie a marelui mitropolit carturar Bartolomeu Anania, Leul Ardealului. „Urcușul către mântuire, încet, dar sigur, este să fii azi mai bun decât ieri și mâine mai bun decât azi”.
Doamne, tinde-Ți patrafirul
peste fața mea de lut,
sufetu-mi neghiob și slut
să-l albești cu tibișirul
când amurgu-și toarce firul
peste-un pic de gând tăcut.
Să-Ți vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osânda e păcat;
eu să stau pe-un colț plecat
și să-mi scriu povara vinii,
pe când Tu, la vremea cinii,
să-mi șoptești că m-ai iertat.
Aciuiați pe-o vatră nouă
vom purcede spre-un nou cânt;
eu, o mână de pământ,
Tu, lumina-n strop de rouă,
migăli-vom cartea-n două
Tu, vreo trei, eu, un cuvânt.
Şi-ncălţându-Te-n sandale
să porneşti pe drum stelar,
într-ale slovelor chenar
eu opri-Te-voi din cale
şi-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.
Confessio (apărută în Revista Gândirea nr. 1/1944)
Dragul de el! Mi-e asa dor de vremea cand ii ascultam predicile chiar langa amvon. … 🙁
Te cred, scumpa mea! Si mie mi-e dor!
Am ascultat si eu dun predicile lui in Cluj fara sa stiu cine este… acum, peste timp, incep sa realizez …
Ma bucur ca te-ai numarat si tu printre privilegiati. Ganduri bune!