Vindecarea

„Vindecarea” – Kathleen O’Meara (1839 – 1888)

”Și oamenii au rămas acasă
și au citit cărți și au ascultat,
Si s-au odihnit și au făcut exerciții
și au făcut artă și s-au jucat
și au învățat noi moduri de a fi
și s-au oprit
și au ascultat mai atent
cineva medita
cineva se ruga
cineva dansa
cineva și-a întâlnit umbra
iar oamenii au început să gândească altfel.

Și s-au vindecat.

Iar în lipsa oamenilor care trăiau
în mod stupid,
periculos,
fără sens și fără inimă,
Pământul începu să se vindece
iar când pericolul se sfarsi,
iar oamenii se regăsiră,
se întristara pentru morți
și au facut noi alegeri
și au visat la noi orizonturi
și au creat noi moduri de a trăi
și au vindecat complet pământul
la fel cum ei fusesera vindecați.”

Am găsit o poezie extrem de sensibilă și dureros de actuală, care surprinde cu acuratețe radiografia zilelor noastre, deși a fost scrisă aproape cu un secol jumătate în urmă. Cumva, istoria se repetă ciclic, periodic… Alți oameni, aceleași metehne, se pare…

Acest articol a fost publicat în creatie și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Vindecarea

  1. Diana spune:

    E minunata poezia!
    Oh, da! Potrivita tare bine!
    (parafrazand): „nimic nu se schimba, nimic nu se transforma, totul se repeta”. 🙂
    Pupici!

  2. Am primit-o si eu ieri si mi s-a parut foarte potrivita cu vremurile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud