Toamna și versurile ei

„Îţi mai aduci aminte, doamnă?/Era târziu şi era toamnă,/Şi frunzele se-nfiorau,/Şi tremurau în vântul serii/Ca nişte fluturi chinuiţi,/Ca nişte fluturi rătăciţi/Din ţările durerii./ Ţi-aduci aminte iar de seara/Şi-amurgu-acela violet,/Când toamna şi-acorda încet,/Pe frunza galbenă, chitara?/Pe lac, ce-n luna s-argintase,/Încet o lebădă trecea,/Şi pata-i albă se pierdea/În seara care se lăsase…/Şi-atunci, doar inimă şi vise,/Ne-am dus ca lebădă şi noi,/Călcând nisipul plin de foiSub ceaţa care-l umezise./Aşa născut, în plină toamnă,/Amorul meu ce-nmugurea/Sub foi ce toamna-ngălbenea…/Îţi mai aduci aminte, doamnă?” Cincinat Pavelescu

🍂

Acest articol a fost publicat în anotimpuri, creatie și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud