Sfârșit de octombrie

Lumina dulce a toamnei, lumina asta caldă și mierie, atât de îndrăgită de mine, mi-a intrat în bucătărie. Se joacă blând cu perdeaua mea dantelată cu spice, floricele și desene gingașe. Lumina asta mă înconjoară, mă cuprinde în brațe ca o mamă și mă face să mă gândesc că toamna asta nu a fost prea grea până acum.

Am avut totuși zile grele  pline, aglomerate, încărcate fizic și afectiv. Zile pe care mi le voi aminti o viață și zile care mi s-au șters (deja) din memorie. Zile care aș fi vrut să nu se termine și zile în care mă rugam ca totul să se termine cât mai repede. Și totuși, privite toate amestecate, nu a fost o toamnă rea până acum. Dimpotrivă. A fost plină, rodnică, bogată. O toamnă pe sufletul meu.

Mă simt obosită, dar nu frântă și, în niciun caz, înfrântă.

Sunt chiar recunoscătoare pentru tot ce mi-a adus. E adevărat că încă nu s-a încheiat, dar e la fel de adevărat că am trecut de mijlocul ei.

Este posibil ca imaginea să conţină: munte, ocean, cer, în aer liber, natură şi apă

Dunărea, toamna, la cazanele ei neclocotitoare, line și senine, văzută la începutul lui octombrie, când vremea nu era nici departe atât de caldă ca acum, dar soarele ne-a însoțit mereu, ca un prieten și partener de nădejde.

Acest articol a fost publicat în anotimpuri și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud