Prietenia…

”Și prieteniile își au viața lor. Durează atât timp cât sunt necesare creșterii a doua suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povara; nu-ți mai spune nimic și nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârșit.
Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.
O prietenie care durează o viață întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obișnuință și atunci e tristă și neinteresantă. Dar poate să fie și o ”căsătorie spirituală”, un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste granițele omenescului.”
Mircea Eliade – ”Șantier”.

Eu traiesc cateva miracole din acestea, cu prietenii vechi de cand lumea…

Alte miracole infloresc mereu si cresc vazand cu ochii, an dupa an.

E drept ca, din cand in cand, o prietenie moare pur si simplu, desi eu ma tot incapatanez sa o resuscitez. Nu am simtit niciodata prietenia ca pe o povara, cum spune Eliade, dar am simtit ca legatura dintre suflete s-a destramat incet, incet. Si asta e trist si doare… dar o iau ca pe o lectie de viata si caut oamenii aceia langa care sufletul meu creste frumos.

La voi cum e cu prieteniile?

Acest articol a fost publicat în jurnal personal și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

13 răspunsuri la Prietenia…

  1. La mine si-a facut pe deplin datoria proverbul ” ochii care nu se vad se uita „…. pot sa-i numar pe degete pe cei carora le pot spune prieteni … dar putini si de calitate e mai ok … asa ca zic MULTUMESC DOAMNE PENTRU EI !!! Pana la urma , totul e trecator si schimbator , asa ca de ce sa ne atasam … eu le multumesc pentru lectii – caci fara rezonanta nu se poate ( nimic nu e intamplator) – si merg mai departe . In fond , principiul oglinzii e baza de la care se pleaca , iar pierderea sau castigarea unei relatii , e in functie de cresterea sau scaderea noastra , deci de dezvoltarea noastra personala ! … Important e sa fii azi mai bun ca ieri , in comparatie cu tine nu cu altii , iar bun inseamna , sa dai tot ce ai mai bun din tine , acolo unde ai ales sa fi si sa-ti asumi ca nu esti perfect , deci gresesti , cazi , te ridici , plin de compasiune si necalcand pe sufletul nimanui ! Acum eu nu zic sa te tot lasi calcat in picioare , dar cred ca s-a inteles ideea . … Te imbratisez, Loredana !! …( p.s.- ai citit mail-ul de la mine ?) … Pup !

  2. ” … sunt EU un TU pentru cineva , cand aceasta relatie Il aduce pe al Treilea care este DUMNEZEU . Altfel , noi putem fi unii pentru altii , pretentii cumplit de dureroase . ” – ” Deschide cerul cu lucrul marunt „

  3. maria spune:

    Prieten in adevaratul sens al cuvantului am doar un singur om.
    Apoi am doua prietene care nu stiu totul despre mine, dar in care am incredere, stiu ca daca le incredintez un secret atunci acolo ramane, nu duc vorba mai departe. Pe una din ele as putea s-o sun si la 2 noaptea (e mai sufletista), pe cealalta nu sunt sigura, dar stiu ca e un om bun. Pe a doua o stiu de 30 de ani.
    Urmeaza doi prieteni mai indepartati – ii cunosc de peste 15 ani, tin la ei si ne intalnim foarte rar, dar a ramas o legatura sufleteasca adanca. Daca am locui in acelasi oras am fi mult mai apropiati. Acum nu mai stim asa multe despre noi, dar nici nu avem nevoie sa stim, daca unul are nevoie de ceva, ne ajutam imediat.
    Sunt apoi persoane pe care mi-e drag sa le revad.
    Si pentru final am lasat prieteniile de moment sau de conjunctura care nu sunt trainice (fie constatam ca nu ne potrivim, fie dispar interesele care ne-au unit).
    Si cam asta-i 🙂
    Sunt o persoana destul de singuratica, sunt introvertita, prin urmare nu-mi fac usor prieteni si nici nu renunt chiar usor la cei pe care-i am. Cand timpul totusi cerne prieteniile, nu fac orice ca sa le reinnod. Chiar daca doare, le las asa.
    Prieteniile adevarate se cunosc.

    • Loredana spune:

      Cat de frumos vorbesti de prietenii tai!
      Te inteleg atat de bine. Si noi avem prieteni tare buni, de care ne leaga lucruri frumoase, dar care sunt la sute de km de noi.
      ne purtam mereu in suflet unii pe altii, ne sunam la aniversari, parcurgem drumuri lungi sa le fim alaturi la unele evenimente, dar din pacate nu putem fi mereu alaturi. iar in unele cazuri lucrul acesta se simte…

  4. Laura spune:

    Eu am pierdut recent o prietenă pe care o aveam de 20 de ani. Am suferit mult şi încă mai sufăr, am trecut prin toate stările: nedumerire, frustrare, mânie. Nu îi înţeleg reacţia care a făcut-o să pună capăt relaţiei noastre. Ştiu că trece printr-o perioadă grea şi mă gândesc mereu cu îngrijorare la ea. În rest, am multe prietene care sunt alături de mine de mulţi ani, le apreciez enorm, cu calităţile şi defectele lor.

    • Loredana spune:

      Te cred, Laura draga. Toate sentimentele astea le incerc si eu cand o relatie se termina asa fara nicio justificare logica. Dar unele lucruri nu depind numai de noi, asa ca le accept ca atare.

  5. anca spune:

    Chiar zilele trecute m-a pus Ilinca sa-mi fac inventarul prietenilor:). Eu am doua prietene bune bune pe care le iubesc mai mult ca pe doua surori, o am pe mama si pe fratele meu cu care vorbesc rar dar care imi sunt in afara de rude si prieteni, mai am prietene si prieteni cu care ma simt bine la cafele, cursuri, serviciu, aniversari…, mai sunt cei vechi de departe care sunt ca niste rude indepartate, cu care ma vad rar, vorbim rar, dar cumva s-a cimentat rarul acesta. Si mai sunt prieteni pe care i-am pierdut, care s-au destramat de la sine sau care s-au rupt brusc. Cumva si pe unii si pe altii ii consider prieteni inca:). Nu consider ca ne ajutam, nu-mi place acest termen, prietenii si familia nu se ajuta, desi ne-am ajutat reciproc de muulte ori. Ne ajutam si ne sustinem in primul rand sufleteste :). Le sunt recunoscatoare pentru ca sunt oameni mult mai buni si mai frumosi ca mine care ma accepta asa cum sunt, ma iubesc si ma valideaza asa cum sunt;)

    • Loredana spune:

      Sunt bune inventarele astea, facute asa macar din cand in cand. Si fetele ma roaga sa facem cateodata si fac impreuna cu ele o trecere in revista a prietenilor si a prieteniilor. E placut si pentru ele, tocmai pentru ca inca nu ne cunosc toti prietenii, uneori se mira ca avem si-n nu stiu ce oras sau in nu mai stiu ce tara. Li se pare foarte interesant ca mereu descopera alti prieteni care au si ei copii si asa se tot mareste cercul.

  6. Laura, Cugir spune:

    Si eu am cateva prietene bune, ca tot amul. Din cand in cand cate o prietenie se mai raceste, asta e viata. Chiar daca ne place sau nu, nu prea putem face nimic. mai ales la cata munca si stres e acum, cum tot suntem risipiti peste tot in lumea asta, e greu sa pastrezi o prietenie la distanta. stii vorba aceea: Ochii care nu se vad se uita.

    • Loredana spune:

      Ma bucur pt tine si pt prietenele tale. Din pacate, cum spui, se mai intampla ca un prieten sa se rataceasca pe drum. Ideal ar fi sa/l asteptam, alteori el nu vrea sa fie asteptat si o ia pe alta cale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud