Noaptea albă a Bibliotecilor

Dacă e toamnă e Nocturna Bibliotecilor.

De vreo 6 -7 ani aşteptăm toamna şi pentru noaptea asta minunată, în care putem hălădui în voie prin bibliotecile orasului. În ultimii ani nu ştiu să fi trecut vreo toamnă în care să ratăm ocazia de a merge la bibliotecă noaptea.

De regulă mergem la „Goga”, Biblioteca Judeţeană, că sunt mereu activităţi antrenante şi e foarte plăcut acolo, e aşa o atmosferă aparte, de care nu te poţi bucura în timpul zilei. Ca să nu mai spun că ne place să ne plimbăm cu liftul, mai ales că are pereţii de sticlă şi oferă o panoramă superbă, biblioteca fiind o clădire destul de înaltă. Am făcut aproape o tradiţie din plimbarea cu liftul noaptea târziu când vederea asupra oraşului e absolut superbă.

Şi anul acesta se anunţă un program destul de interesant, prin urmare abia aşteptăm să mergem. Din câte ştiu eu e un program naţional, aşa că: bucuraţi-vă de el!

Publicat în anotimpuri, copii, sărbători, Uncategorized | Etichete , , | Lasă un comentariu

Intre realitate si fictiune

Copila cea mare studiază la violoncel. Ar trebui să studieze minum două ore pe zi, dar nu îi iese chiar întotdeauna. Eu simt nevoia să o impulsionez, să o motivez. Ii povestesc ca eroina unor carti pe care ea stie ca le-am citit ( Daca as ramane si Daca te-as gasi de Gayle Forman)  e o violoncelista care studiaza si 8 ore pe zi.
Ea se uita lung la mine, ma masoara cu privirea si imi spune:
Intelegi ca ai citit asta intr-o carte, nu-i asa ? Asta e fictiune, mama!

Publicat în copii | Etichete , , | 6 comentarii

de la Borges citire…

Fotografia postată de Bíborka Kiss.

După un anumit timp,

omul învaţă să perceapă diferenţa
subtilă între a susţine o mână
şi a înlănţui un suflet,
şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă,
şi aşa, omul începe să înveţe…
că săruturile nu sunt contracte
şi cadourile nu sunt promisiuni,
şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi,
şi învaţă să-şi construiască toate drumurile
bazate în ‘astăzi’ şi ‘acum’,
pentru că terenul lui ‘mâine ‘
este prea nesigur pentru a face planuri…
şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.
Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult,
până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează.
Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţa, că într-adevăr e valoros, şi omul învaţă şi învaţă… şi cu fiecare zi învaţă.
Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor bun,
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.
Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale,
fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.
Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.
Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi,
şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie,
pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.
Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face.
Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten,
e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate.
Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi,
într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.
Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă,
nu se va mai repeta niciodată.
Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană,
mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat.
Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă,
asta va determina că în final, ele nu vor mai fi aşa cum sperai.
Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.
Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur,
îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt…
Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt,
nu mai are niciun sens.
Dar din păcate,
toate se învaţă doar cu timpul…
Jorge Luis Borges

Publicat în Uncategorized | Etichete , | 6 comentarii

Nici normalul nu a fost intotdeauna acelasi

Barbu Marilena nu locuia pe Calea Moşilor. Ea statea pe una dintre străduțele din spate, dinspre Foişorul de Foc. Trăia la casă, dar oamenii normali trăiau la bloc… citesc eu la ceas de seară povestea despre Barbu Marilena în 8 povestiri de pe Calea Moşilor de Adina Popescu.

– Cum adică nu sunt normală, sare Georgia de pe mâna mea pe care se culcuşise  şi incepe a gesticula larg. M-a jignit. M-a jignit rău de tot!

Acum , ce sa fac şi eu. La oboseala de seară şi la 7 ani e mai greu cu comunismul pe scări. Tocmai mă pregătesc să adorm o fetită jignită.

Noapte buna!

Publicat în copii | Etichete , , , , | 2 comentarii

Inceputul scolii.

Inceputul scolii a fost cât se poate de frumos si de productiv. Flori, culoare, emoţii, obraji îmbujoraţi, gălăgie, hăinuţe curate şi călcate, parfum de septembrie…

Toate trei am avut parte de o festivitate frumoasă, echilibrată, aşa că a fost foarte bine pentru fiecare dintre noi.

Acum, că euforia inceputului se stinge incet-incet, ramânem cu treburile si preocuparile noastre de zi cu zi. E putin dificil cu mezina, ca nu se potriveşte programul ei cu al nostru, ea începe la 8.30, dar încercăm să facem faţă cum putem, că nu avem de ales.  În câte o zi încep eu mai târziu, în altele sper să o poată lua Paula cu ea, încă nu ştim exact cum va fi, că nu e niciun orar stabilit. Dar ne adaptăm din mers.

Baftă la şcoală să aveţi! Un an şcolar cu multe, multe împliniri vă doresc, indiferent dacă intraţi zilnic pe poarta şcolii sau rămâneţi dincolo de ea!

 

 

Publicat în anotimpuri, familie | Etichete , | Lasă un comentariu

Inceput de toamna

Nu scriu sfârşit de vară, că e mai trist. Sfârşitul e mereu trist, nostalgic, melancolic, depresiv pe alocuri, pe când începutul are întotdeauna aura lui de prospeţime, de noutate.

Zilele astea de sfârşit de vară au adus cu ele ziua mea, zilele mele de naştere. 🙂 Anul acesta, nu ştiu de ce, nu am fost foarte entuziasmată, măcar că am primit câteva sute de urări de la oameni extrem de dragi. Nici măcar tort sau pui de tort nu am avut. Am avut în schimb examene. Dar au trecut cu bine, am luat gradul cu 10. Nu mă îndrept spre sfârşitul încă a unui deceniu din viaţă chiar degeaba. 🙂

Azi mi-am dorit din toată inima să-mi fi spus cineva că e 1 august, nu 1 septembrie. Dar e 1 septembrie, a început şcoala pentru unii dintre noi, am fost la şcoală, dar a fost super şi nici nu a fost prea dureros. 🙂

Bine ai venit, toamnă dragă!

O toamnă minunată, dragelor, dragilor!

P.S.: Căutând etichete pentru postare am dat de „cămara toamnei”. Ăsta e un domeniu cu adevărat dureros. Sper să fie o toamnă lungă şi îmbelşugată, să apuc să recuperez şi eu ceva la acest capitol, altfel voi fi mai îndurerată decât greierul lui Topîrceanu.

Publicat în aniversare, anotimpuri | Etichete | 6 comentarii

amintiri, amintiri

Vacanta de vara mult asteptata. Concediu planificat. Calatorie cu toata familia prin Europa.

3 saptamani de umblat hai si hui peste tot pe unde s-a putut.

6 tari.

Intalnire cu prieteni de suflet, cu verisori, cu rude. Pe unii dintre ei nu-i vazusem de aproape 10 ani.

Reintoarcere in locuri pe unde ne-au umblat pasii cu 13 ani in urma.

Fotografii. Peste tot fotografii. Putine, cu masura, in dozaje mici. Doar momentele care conteaza cu adevarat.

Pierdut Canon in ultima zi a calatoriei, in Austria. Undeva la granita cu Ungaria.

Ma declar indurerata!

Publicat în anotimpuri, familie | Etichete , , | 8 comentarii