Mama, usor de spus, greu de scris

Parte a farmecului vieții cu doi copii este și faptul că unele lucruri se repetă. Prin repetiție ele pot fi duse către perfecțiune sau nu tocmai… Oricum, printre multe lucruri prin care am mai trecut cândva, se numără și acela că învățăm din nou să scriem și să citim.                                                                                                                      Așa se face că am ajuns și cu mezina să ne jucăm cu literele. Le-a învățat mai întâi la grădiniță, în joacă, acum le face la școală, tot în joacă, că sunt numai în clasa pregătitoare și abia învață literele mari de tipar. Am observat că o fascinează tot mai mult.   Zilele trecute avea în mână un calendar și îmi citea pe litere numele fiecărei luni. Încă nu leagă bine, dar le recunoaște pe fiecare în parte. Și apropo de faptul că încă nu leagă bine literele între ele: vine într-o zi și îmi spune:

Ghici ce am scris aici?

Ce ai scris?

A  M   A  M  , spune ea radioasă.

Și cum se citește?

A  M  A  M, spune ea pe litere.

Și ce cuvânt e acesta? întreb eu încă pe nedeplin elucidată.

Cum adică? mă întreabă ea cu o sprânceană ridicată. Simplu: Mama.                               Lecția asta a noastră buclucașă mi-a amintit de o altă lecție de citire, tot la fel de năstrușnică, una care a avut-o protagonistă pe surioara mai mare.  Ea  a mers în clasa întâi fără să știe să citească, doar cunoscând foarte bine literele și legând unele silabe simple. Cu toate acestea acum avem în casă o cititoare de care suntem tare mândri.

Și încă ceva: vă mai amintiți care a fost primul cuvânt citit?

Acest articol a fost publicat în copii și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

6 răspunsuri la Mama, usor de spus, greu de scris

  1. Catrinel spune:

    Nu imi aduc aminte de primul, dar nu stiu de ce fusesem atat de mandra cand citisem cuvintele ilic, inel, insa imi amintesc cat de incantata eram. Poate ca fusese lectia pe care o invatasem repede si mai usor…
    Ma bucur sa aud de parinti, elevi, educatori, invatatori care nu grabesc lucrurile. Peste tot unde ma invart la clasa pregatitoare deja se aprofundeaza prea mult si ma supara acest lucru. Felicitari pentru fetele tale!

  2. ana spune:

    draga de ea, pupici

  3. Monica spune:

    Am zambit…De ce? Mezinul meu face la fel.
    Rabdare sa avem si sa-i incurajam.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud