Jurnalul unei femei simple

Astăzi… vineri, 20 decembrie 2017.                                                                                                   Afară … este o zi foarte rece. Sunt -14 grade si se simt ca -14 grade, ca sa citez termometrul meu virtual. Toti copiii pe care i-am intâlnit acum dimineata in drum spre scoala, in timp ce o duceam pe mezină, spuneau că îşi simt nările lipite 🙂                             Mă gândesc … că aproape a trecut ianuarie, dar e foarte bine că este încă ger, deşi noi nu suntem, din păcate, norocoşii care să se bucure şi de zăpadă.    Dar şi gerul e bun, că mai distruge microbii.                                                                                                                                  O veste nouă: pe care sunt convinsă că aţi aflat-o cu toţii e că suntem liberi luni şi marţi. Marţi, 24 ianuarie, e zi liberă naţional, ca şi 1 decembrie, iar luni e prin hotărâre guvernametală.                                                                                                                                             Din locurile de unde învăţăm … de la viaţă şi de la moarte. Mai mult de la cei care luptă pentru o fărâmă de viaţă. Ieri am văzut o fetiţă aflată pe patul de moarte. Deşi tot îmi tot repet, doar-doar voi ajunge să cred că nu mă afectează puternic, totuşi nu sunt de piatră. Înainte de Crăciun am scris teza în locul ei. Ea nu putea scrie, dar fară să vadă textul îmi dădea nişte răspunsuri extraordinare. Avea un creier jos pălăria. Ieri am aflat că e în stadiu final şi am fost să o văd. Ce m-a îngrozit cel mai mult a fost să constat cât de repede a putut evolua boala asta sinistră, fir-ar ea de boală-
Sunt recunoscătoare pentru că…  am copii sănătoşi. Chiar dacă eu mai trec uneori prin tot soiul de lururi, copiii sunt sănătoşi, iar asta e minunat.                                             Din bucătărie…  mâncăruri de tot felul, ciuperci, salate, multe fructe, piure şi chifteluţe.
Cu ce sunt îmbrăcată…  cu haine comode de casă, deşi imediat mă pregătesc de plecare,.                                                                                                                                          Citesc…  Cronicile familiei Kane. vol 3 Umbra Şarpelui de Rick Riordan. Da, ştiu, cărţi pentru copii şi adolescenţi, dar îmi place foarte mult şi mă relaxeaxă.
Ceea ce astept (sper) … să ne iasă toate micile planuri aşa cum vrem, să ne bucurăm de weekendul acesta, să ne odihnim şi să ne pregătim fizic şi sufleteşte de perioada care vine.       Ce mai meşteresc… nu prea multe acum, doar am adunat tot felul de materiale de care suntem mândri nevoie mare.  Paula deja visează la atelierul de mărţişoare.                      Unul dintre lucrurile mele preferate …  să stau în casă la caldură şi să privesc cum ninge.  🙁                                                                                                                                        Ascult... murmurul străzii.                                                                                                                În casă… e ordine şi bine.                                                                                                        Zilele trecute... au fost  destul de încărcate. Am fost prinsă cu fetele, cu şcoală.              Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … au incluse în ele aceste zile libere, de care sper să ne bucurăm şi să ne încărcăm baterile.

Un citat

,,Un om la 20 de ani trebuie sa fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat si la 60 stimat”.
Grigore Moisil.

Constat că mă situez între apreciere şi invidie 🙂 🙂 🙂

Mai multe despre ale noastre preocupări puteţi citi pe un tărâm cu vise si visuri.

Un sfărşit de săptămână superb vă doresc!

Acest articol a fost publicat în jurnal personal și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

12 răspunsuri la Jurnalul unei femei simple

  1. Cristina spune:

    Vestile rele despre copii mereu ma intristeaza foarte tare, mai ales de cand sunt mama. Cred ca toate mamele sunt mai sensibile cand vine vorba de copii, chiar daca nu sunt ai lor. Sa le dea Dumnezeu putere parintilor ei!

  2. Adelina spune:

    🙂 🙂 🙂
    Draga mea, eu tot intre apreciere si invidie ma situez. Ma mult spre invidie, asa 🙂 Zile frumoase iti doresc!

  3. Mirela spune:

    Am citit si eu impreuna cu baietii cartile lui Rick riordan, cele despre semizei, seria aia cu Percy. Nici nu mai credeam ca voi apuca zilele in care voi citi asa ceva. dar sunt niste carti tare usor de citit si destul de senine, dincolo de tesatura lor intortocheata. Zile senine sa ai si sa nu pui la suflet tot ce vezi prin spital!

  4. Carmen spune:

    Din pacate asa este viata si nu avem ce sa facem…
    Oare este liber peste tot, la noi la scoala s-a facut un plan de recuperare a acelei saptamani si am fost anuntati ca vom recupera marti ziua de luni (prima din acea vacanta prelungita),sper sa se fi schimbat si la noi si sa avem liber.Multa sanatate!

  5. Anonim spune:

    Într-adevăr sănătatea e un mare dar!!! Când ești mama altfel le înțelegi pe toate! Îmi este drag sa te citesc!!! Te îmbrățișez!

  6. Dani spune:

    Petrecere frumoasa in zilele libere si nu numai ! Si multa sanatate !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud