Jurnalul unei femei simple

397302_115434341943952_201460570_n

Astăzi… luni, 14 noiembrie 2016.                   Afară … este o zi rece. Nu ninge, doar curge din streşini, semn că e totuşi mai cald decât în zilele precedente.                             Mă gândesc … că aproape a trecut toamna şi imediat vine iarna peste noi. Deja de mâine intrăm în postul Crăciunului, prin urmare suntem îndreptăţiţi să ne gândim serios la sărbătorile de iarnă.                           O veste nouă: un bun prieten, Dan, a fost hirotonit ieri. A avut parte de o slujbă cu totul specială, cu trei ierarhi.                       Din locurile de unde învăţăm … de la cei de lângă noi, de la oamenii decenţi, modeşti şi sufletişti care ne înseninează mereu zilele.
Sunt recunoscătoare pentru că…  am avut zile liniştite, chiar dacă pline cu tot felul de evenimente.                                                                                                                                          Din bucătărie…  mâncăruri de tot felul, ciuperci, salate, multe fructe, budincă la cuptor
Cu ce sunt îmbrăcată…  cu haine comode de casă, deşi imediat mă pregătesc de plecare.                                                                                                                                          Citesc…  eu mai puţin, Paula mai mult, dar şi rezultatele ei sunt pe măsură. A fost finalistă la concursul Bătălia cărţilor, organizat de Biblioteca Judeteană.
Ceea ce astept (sper) … să ne iasă toate micile planuri aşa cum vrem, să ne bucurăm de postul acesta, să ne odihnim şi să ne pregătim fizic şi sufleteşte de perioada care vine.       Ce mai meşteresc… nu prea multe acum, doar am adunat tot felul de materiale de care suntem mândri nevoie mare.                                                                                                        Unul dintre lucrurile mele preferate …  să stau în casă la caldură şi să privesc cum ninge.                                                                                                                                          Ascult... murmurul străzii şi Elvis Presley. Merge atâââât de bine cu vremea de acum.      În casă… e ordine şi bine.                                                                                                        Zilele trecute... au fost  destul de încărcate, nici nu ştiu când au trecut. Sunt unele săptămâni care se duc atât de repede, că parcă nici nu apucăm să le trăim. E un sentiment tare ciudat, dar aşa se mai întâmplă câteodată.                                                                                 Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … au fost deja împlinite, am avut o aniversare în familia lărgită şi am petrecut clipe minunate împreună cu bunicul.

Un citat

,,Să-ţi proiectezi sufletul într-o formă graţioasă şi să-l laşi acolo să zăbovească o clipă, să auzi propriile păreri intelectuale care se întorc înapoi la tine cu ecou şi îmbogăţite cu toată muzica pasiunii şi a tinereţii, să transformi un temperament într-altul, ca şi cum ar fi un fluid subtil sau un parfum ciudat, astea erau adevărate bucurii – poate cea mai încântătoare bucurie care ne-a mai rămas într-o epocă atât de limitată şi banală ca a noastră, o epocă exclusiv carnală prin plăcerile ei şi excesiv de banală prin scopurile propuse.”  Oscar Wilde în romanul Portretul lui Dorian Gray (1890)

Mai multe despre ale noastre preocupări puteţi citi pe un tărâm cu vise si visuri.

O săptămână superbă vă doresc! Post uşor că tot începe de mâine! Apropo, voi mai sărbătoriţi lăsatul secului? Ce bunătăţi faceţi?

Acest articol a fost publicat în jurnal personal și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Jurnalul unei femei simple

  1. Valentina spune:

    Felicitari Paulei pentru rezultatul obtinut! Trebuie sa fii tare mandra de fetele tale!

    O saptamana cu spor in toate!

    • Loredana spune:

      Multumesc, Valentina.
      sa stii ca m-am gandit la tine in timp ce scriam rubrica cu ce sunt imbracata, ca incaltata eram cu sosetele mov de la tine.
      ca sa vezi ca telepatia chiar functionează!
      Te pupam!

  2. Cand locuiam in Ialomita nici nu se punea problema sa nu sarbatorim lasata secului. Se lasa mereu cu adunare mare si pestrita de lume la cate cineva acasa si era multa voie buna, placinta si gogosi 😀 In Ardeal nu se sarbatoreste, dar eu tot am facut gogosi 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud