Jurnal de pandemie – 5

Piedica

Între lucrurile citite astăzi, de ziua Fericirii și în ajun de ziua Poeziei (mă rog, abia acum observ că deja s-a făcut de fapt ziua poeziei), s-a strecurat și o metaforă. Piedica. Toată nebunia aceasta pe care o trăim văzută ca o piedică pe care viața ne-a pus-o tuturor, căci ne grăbeam prea tare, se pare. Lumea întreagă și-a încetinit mersul, s-a dezechilibrat și încearcă din răsputeri să se mențină pe picioare, să nu se prăbușească cu totul.

Atunci când toată omenirea galopa, alerga, mergea cu maximă viteză fără să se oprească niciun moment, viața ne-a pus piedică. Așa e ea. Viața. Imprevizibilă și capricioasă. Uneori îți dă un bobârnac, uneori un șut în fund, uneori îți pune piedică. Ștrengara!

Acest articol a fost publicat în jurnal personal și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Jurnal de pandemie – 5

  1. Diana spune:

    Strengara! 🙂
    De duminica seara, in special, am fost cam bulversata – azi (de fapt, ieri) 🙂 am reusit sa regasesc echilibrul, dar fara a gasi si resemnarea – nu vreau sa ma resemnez in ceea ce pare un „nou normal”. Nu-mi cere sa definesc „normal”. 🙂
    Sunt 90% sigura ca imediat ce va inceta zapaceala aceasta lumea va porni in tromba, turand motoarele la max..
    Weekend linistit iti doresc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud