Jurnal de… – 8

Jurnal de pandemie, isterie, nebunie și cel puțin o altă …ie

Hristos a înviat!

Astăzi, ziua a 46-a de izolare, autoizolare, dezolare, jale mare…

Cred că, cu tot optimismul impus și autoimpus, faptul acesta că stăm mereu în casă își face simțit efectul asupra noastră. Imi amintesc că, la biologie, am învățat că omul este o ființă biologică și socială. În treacăt fie spus, în liceu, când doream să jignim pe cineva subtil îi ziceam: ființă biologică și nesocială ce ești… Cumva, acum toți suntem nevoiți să fim nesociali și nesociabili, iar asta se vede, se aude, se simte.

Ideea e că, trecând peste micile mele gânduri provocate de prea multul stat în casă, săptămâna aceasta a fost una foarte plină.

În primul rând a fost Paștele, zilele Paștelui cu toate ale lor, cu bucuria lor, cu veselia lor, cu slujbele ascultate la radio, pe facebook sau youtube, cu mici cadouri despre care nimeni nu a mai întrebat dacă sunt de la iepuraș sau nu, cu goana după ouă roșii și ouă de ciocolată. Mă rog, într-un apartament nu se prea pune problema de goană, nici măcar în curțile micuțe ale orășenilor, dar înțelegeți voi. Cei ce locuiți în curți mai generoase probabil că ați avut parte de ceva mai multă aventură în acest sens.

Apoi a fost ziua Pământului, care acum chiar respiră și se bucură în liniște. Cred că a fost primul an, dintre mulți, în care a sărbătorit cu adevărat și pământul că este ziua lui.

Apoi în 23 a fost Sfântul mare mucenic Gheorghe și s-au sărbă(u)torit toți cei care sunt cu numele sub ocrotirea Sa.

Tot în 23 a fost Ziua Internațională a Cărții și Ziua lui Shakespeare. Evident că am o vagă banuială că ziua acestuia din urmă, faptul că marele autor englez s-a născut și a murit într-o zi de 23 aprilie, are mare legătură și cu ziua internațioanală a cărții și a drepturilor de autor.

Cu ocazia asta mi-am amintit de o poezie superbă de-a lui Marin Sorescu, pe care noi am citit-o în familie și am considerat că e absolut genială și extrem de adevărată, pe probate chiar. O las aici să o citiți și să vă convingeți singuri. „Bolnav de carte”: O carte, odată scrisă, Nu produce imunitate la scris. Te vei îmbolnăvi de microbul Cărții următoare. Și tot asa… Ca o veșnică stare de gripă, Cu un milion de rădăcini De microbi.

Ieri a fost, după cum știți, Izvorul Tămăduirii. Practic, săptămâna aceasta a stat cu totul sub semnul Paștelui și a sărbătorilor care depind de El, chiar dacă unii dintre noi am fost nevoiți să ne întoarcem la muncă și la scoală, mă refer la mediu virtual-real, desigur.

Iar pe sfârșitul săptămânii am văzut imaginea asta circulând pe net, pe facebook mai ales. Deși am făcut câteva săpături, nu am aflat încă sursa originală, dar mi se pare foarte elocvent mesajul și extrem de actual. Aduce multă, multă speranță. Ori tocmai de asta avem nevoie acum mai mult ca oricând, de speranța că o vom scoate la capăt, că totul va fi bine într-un fel sau altul, deși tot mai mulți oameni sunt conștienți că multe lucruri nu vor mai fi ca înainte. Deși și aici ar fi o discuție extrem de lungă, o cutie a Pandorei care de se deschide cu greu se va putea închide, că mulți oameni se încăpățânează să nu se schimbe nimic, să rămână totul așa cum știam că este. dar una peste alta, ideea e că, omenirea are încă șansa ei.

Vă pup și vă doresc un sfârșit de săptămâna liniștit și plăcut!

Acest articol a fost publicat în aniversare, anotimpuri, jurnal personal, sărbători și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Jurnal de… – 8

  1. Diana spune:

    Adevarat a inviat!

    Chiar ca plina saptamana! 🙂
    Prinsa in „vartejul realitatii” am uitat de Sf Gheorghe!! Am uitat de Izvorul Tamaduirii… De ziua Cartii si a Pamantului mi-au reamintit altii… Vaaaai… ce efect devastator pare sa aiba asupra mea prea mult stat in casa.
    Multumesc! Un sfarsit de sapatamana linistit si placut iti doresc sa ai si tu! Pupici! 🙂

  2. Luiza spune:

    Adevarat a inviat!
    Ma gandesc cu groaza prin ce trec cei care stau la apartament, Dumnezeu sa va intareasca sa treceti cu bine peste aceasta izolare.

  3. Anonim spune:

    Adevărat a înviat! Trăim vremuri tulburi, în care, asa cum spui și tu, avem nevoie de speranța ca de aer. Mulți ridica ochii spre cer și implora ajutorul divin. E bine și acum, mai târziu, decât deloc.
    Va doresc multă sănătate și putere de a trece peste toate, ție și celor dragi. Aveți grija de voi. Va fi bine. ❤️ Consuela

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud