Dimineata de toamna, plus niste catei

             Încă de dimineaţă am constatat o problemă, dar abia acum, la ceas de seară, mi-am făcut timp pentru a o scrie. 

Se dă un cartier dintr-o localitate lipită de un mare şi civilizat oraş al patriei noastre. În cartier sunt case noi, mari şi frumoase şi o singură căsuţă mică şi care stă se se dărâme, singura din zonă care are o vechime considerabilă şi care, de altfel, e tot singura care aminteşte în partea aia de lume că acolo a fost un sat bătrân peste care a apărut ceva ce se vrea a fi un oraş sau măcar un cartier tânăr. Mai sunt în apropiere două blocuri, încă parţial locuite, restul doar case cât vezi cu ochii.

Se aduce şi se abandonează, pe marginea unui mic pârău, o căţea cu 8 pui. Problema nu spune cine a făcut lucrul aceasta, pentru că nu se cunoaşte cu exactitate cine a fost, dar sigur a fost un om bun şi cult şi cu pretenţii de om bun şi cult, că aşa sunt oamenii din patria asta.

Ghiciţi cine, dintre toţi oamenii care locuiesc în acest minunat loc,  le-a dus mâncare căţeilor, pe care mama lor încă îi mai alăptează, dar probabil că nu dovedeşte şi are nevoie pentru ea şi pentru ei de hrană suplimentară?

Bravo! Aţi gicit! Băieţelul din casa care stă să se dărâme. El e cel mai preocupat de ei şi cel care nu se îndură de soarta lor şi le duce din ceea ce are el şi le dă şi lor să mănânce. Băieţelul şi fetiţa blonduţă, cu plete aurii şi nume de ţară, din clasa a doua. Fetiţa e, de altfel, singurul copil care se joacă cu băieţelul cu suflet milos.

Problema asta nu e cu rezolvare, e doar cu o constatare: există încă multă bunătate în jur, doar că nu o vedem întotdeauna. Ne împiedică termopanele…

Acest articol a fost publicat în copii, jurnal personal, viata in cluj. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud