Sunt zile în care nu trebuie să cauți mult darurile. Sunt zile în care darurile bucuriei te găsesc chiar sub norii groși. Ploaia și frigul nu împiedică bucuria să invadeze sufletul. Bucuriile mele de astăzi:
- Recitesc O mie de daruri de Ann Voskamp, o minune de femeie pe care am avut privilegiul să o văd și să o ascult la Cluj, și îmi reamintesc că a vedea peste tot darul lui Dumnezeu, e și acesta un mare, mare dar.
- am privit ziua aceasta ca pe una de toamnă autentică, cu ploaie neîncetată, mohorâtă și rece. Ce mai, vreme de octombrie în toată regula. Ca în ilustratele acelea de demult, pe care le mai găsim uneori pe la diferiți ilustratori nostalgici. Oricum, vremea asta nu m-a mirat deloc, în orice caz nu după ce am văzut sâmbătă prima ninsoare. Subțire, anemică, fragilă, abia atingând drumul din pasul Mestecăniș, dar am văzut-o.
- perele coapte, aurii, zemoase
- umbrela cu pisici a Paulei, dar și a colegei mele. Pe-a mea mi-am pierdut-o…
- glasul copilelor din camera alăturată.
- muzica de la radio
- bucurii mici, simple.
- Voi ce bucurii ați avut?
Minunată carte și cu siguranță minunată autoarea!
Am avut bucuria de a ajuta o lăuză…Multumesc Domnului pentru fiecare
prilej de a fi de folos!
La tine a fost dar din dar, dacă ai putut ajuta pe cineva… Mă bucur pentru tine!
eu azi am avut bucuria de a gasi blogul tau. E foarte adevarat ce ai scris „ca e un dar sa vedea peste tot darul lui Dumnezeu, e și acesta un mare, mare dar”.
Mă bucur că ai ajuns și în căsuța meavirtuală. Sper să îți placă și să mai revii.