Chiraleisa!

Anul acesta vremea a debutat asa, cam ca în pictura de mai jos. A nins mult, am avut zăpadă la fiecare sărbătoare importantă, la fel ca în amintirile noastre. Întâmplarea a făcut ca, tot umblând din casă în casă şi tot fiind mai mereu musafiri, să ne întâlnim cu preotul de mai multe ori, ba la sat, ba la oraş. De fiecare dată a fost o întâlnire plăcută, cu un amalgam de sentimente şi simţiri, care mi-au amintit mult de tot de vremea când eram fetiţă în satul bunicilor mei şi îl aşteptam pe părintele. Acolo, într-un sat îndepărtat al Moldovei, nu departe de cursul Prutului, preotul venea de două ori: o dată să vestească Naşterea Domnului, a doua oară să aducă bucuria Botezului şi să sfinţească apele. Aici, în inima Clujului, preotul vine o singură dată, iar imaginea nu e întotdeauna atât de pitorească. Neschimbată rămâne mereu bucuria din suflet.

Pictura de Vasile Branzan

Acum, Boboteaza a trecut, a trecut şi Sfântul Ioan, a rămas în schimb gerul…

-14 grade la Cluj.

Acest articol a fost publicat în anotimpuri, sărbători și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la Chiraleisa!

  1. maria spune:

    Chiraleisa … ce frumos, de cand n-am mai auzit … De cand stateam mult pe la bunica.
    Am crescut in nordul Moldovei, erau multe nopti in care dormeam la bunica (casa ei era „acasa 2” pentru mine) Rasunau strazile de „Chiraleisa!” cand venea parintele.
    Mereu aveam emotii cand primea bunica pe parintele. Si acum am, cand il primesc eu, asa de mari incat … mai ca nu l-as primi :)) daca ar fi sa las timiditatea sa ma conduca.
    Acum locuiesc mai spre est, in Iasi. Parintele vine tot de doua ori, inainte de Craciun si inainte de Boboteaza, dar nu se mai aude „Chiraleisa”.
    La multi ani, Loredana!

  2. Loredana spune:

    La multi ani, Maria!
    ma bucura destainuirea ta. Si eu am crescut tot in nord, in judetul Botosani. Pe atunci o multime de copii mergeau cu parintele. Si astazi mai merg pe acolo copii si mai striga inca cat ii tin puterile.
    Ei, emotii am si eu, desi il stiu bine pe parintele. cred ca sunt oarecum firesti, vin dintr-o sfiala a noastra, ceea ce nu e chiar asa de rau.

  3. o femeie spune:

    Din copilarie nu am mai auzit Chiraleisa…mi-e dor de copiii aia, sarmani, ce insoteau preotul…

    La multi ani, Loredana, si un an spectaculos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud