Boala

Din seria: ciclicitatea vieții, o poezie scrisă acu apoape un secol, de Lucian Blaga, dar la fel de actuală.

Boală        de Lucian Blaga

Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.

Făptură e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.

Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.

Negrul argint, lutul jalnic şi grav
sunt aur scăzut şi bolnav.

Piezişe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare şi leac.

(Din volumul „La cumpăna apelor”, 1933)

P.S. : Sper că sunteți bine, fiecare dintre voi! Nu știu cum se face că și în calculatorul meu a intrat o boală și de ceva mai multă vreme, nu se mai pot adăuga comentarii. Deocamdată nu mă pricep ce să îi fac. Când îi voi afla leacul, veți ști. Vă pup!

Acest articol a fost publicat în creatie, Uncategorized și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud